România a înregistrat între 2016 și 2025 una dintre cele mai ridicate rate medii anuale de creștere a costului salarial orar în Uniunea Europeană, de 13%, depășind media UE27 și ritmul economiilor dezvoltate. În 2025, costul mediu brut pe oră al forței de muncă în România a ajuns la 12,9 euro, în creștere cu 9,3% față de anul anterior, menținând poziția de cel mai mic nivel din UE, după Bulgaria.
Comparativ european și analize sectoriale
În cadrul Uniunii Europene, media costului salarial brut pe oră este de aproximativ 30 de euro, în zona euro fiind chiar peste această valoare, cu anumite țări atingând niveluri de până la 40 de euro pe oră. În state din grupul CEE, Croația și Polonia au cele mai mari costuri, de 16,3 euro și respectiv 15,6 euro pe oră în 2025.
Rămânerea României pe ultimele locuri în clasamentul costurilor salariale se datorează unui efect de bază scăzut, unei structurii economice axate pe valori adăugate mici și concentrării forței de muncă în sectoare cu venituri reduse. În 2025, 24% dintre salariați câștigă sub două treimi din mediana națională a salariului, față de media UE de 14,7%.
Sectorul construcțiilor și perspective pentru 2026
Volumele de activitate în construcții au scăzut cu 2,3% în ianuarie 2026, toate cele trei segmente înregistrând declin. Reculul nu a fost abrupt, însă tendința indică o slăbire a sectorului, ceea ce poate duce la o estimare a unui avans anual ușor negativ pentru primul trimestru din acest an.
Activitatea în infrastructură rămâne rezervată pentru primul trimestru, fiind influențată de reducerea finanțării naționale din primele două luni, adoptarea tardivă a bugetului de stat și condițiile meteo nefavorabile. În zona rezidențială, dezvoltatorii se concentrează pe finalizarea proiectelor deja începute, în timp ce pe segmentul nerezidențial, activitatea este susținută de relocări și optimizări, nu de extinderi.
Economia sectorului comerțului și serviciilor în primul trimestru
În sectorul comerțului și serviciilor private, care reprezintă aproximativ 50% din economie, activitatea a înregistrat o scădere lunară de circa 6% în ianuarie 2026. Aceasta sugerează un recul anual estimat la -1% pentru primul trimestru, după o creștere de 3% în ultimul trimestru din 2025.
Segmentul comerțului cu amănuntul și servicii pentru populație au scăzut cu peste 9%, respectiv 13%, în prima lună a anului, indicând o posibilă diminuare a consumului gospodăriilor și o reducere a PIB-ului în primul trimestru. Serviciile prestate companiilor păstrează o perspectivă mai stabilă, fiind posibil să încheie trimestrul în teritoriu pozitiv, dar cu un ritm anual redus de 0-1%.
Transporturile rutiere, care au avut o performanță negativă în T4 2025 (-3,1%), riscă să înregistreze o agravare a recesiunii în prima jumătate a lui 2026.
Presiuni asupra prețurilor și evoluția costurilor în economie
Creșterea costului unitate al producției în România a fost de 16,1% în T4 2025, fiind influențată de presiunea salariilor, marjele de profit și impozitele nete. În același timp, costul unitar real al muncii a scăzut cu 6,8%, evidențiind redistribuirea valorii generate în economie de la salarii spre capital și bugetul de stat.
Comparativ cu alte economii regionale, precum Cehia sau Ungaria, în care marjele comerciale și impozitele au avut valori negative, în România marjele de profit ale firmelor au fost menținute într-un nivel pozitiv, însă au crescut costurile generale pentru întreprinderi. Polonia a reușit să stabilizeze presiunea salarială nominală prin creșterea productivității, ceea ce a permis menținerea prețurilor competitive și a sustenabilității veniturilor.
Fiind influențate de politica fiscală și eficiență, evoluțiile prețurilor și costurilor în economie rămân sub impactul creșterii salariilor și al finanțării sectoriale.