„În privinţa furnizorului de gaz, nu avem un acord încheiat. Dacă nu vom obţine contractul până vineri, vom începe discuţiile începând de luni şi îl vom negocia cu alt furnizor. Resursele financiare sunt deja disponibile, iar cetăţenii nu trebuie să-şi facă griji în legătură cu acest aspect”, a afirmat Vucic.
El a menţionat deja în octombrie că principalul distribuitor de gaze naturale din Serbia, Gazprom, a refuzat pentru prima dată să prelungească contractul pe termen lung, aşa cum fusese obișnuit anterior, şi a acceptat doar o înţelegere valabilă până la 31 decembrie 2025. Vucic a acuzat atunci Kremlinul că foloseşte dependenţa ridicată a Serbiei de gazele ruseşti ca instrument de presiune asupra ţării sale.
„De ce doar până la Anul Nou? Logica este simplă şi intenţionez să fiu sincer: (ruşii) doresc să ne spună: „Dacă începeţi să naţionalizaţi NIS (compania energetică sârbă), vom întrerupe livrările de gaz după 31 decembrie”, a explicat preşedintele sârb la momentul respectiv.
Compania NIS, în care deţin părți ruseşti Gazprom Neft şi Gazprom, cu 44,9% şi, respectiv, 11,3% din acțiuni, reprezintă singura societate din Serbia care integrează toate segmentele sectorului petrolier şi gestionează rafinăria principală din proximitatea Belgradului, responsabilă pentru circa 80% din importurile de produse petroliere ale ţării.
Statele Unite au impus sancţiuni companiei NIS la începutul anului curent, dar, la solicitarea Serbiei, aplicarea acestora a fost amânată de mai multe ori pentru a oferi ţării posibilitatea de a găsi soluţii pentru retragerea acţionarilor ruşi. În cele din urmă, sancţiunile au intrat în vigoare pe 9 octombrie. Rafinăria se află în pericol de închidere dacă Washingtonul nu acordă Serbiei un nou termen pentru a găsi un cumpărător pentru participările deţinute de entități rusești.
Specialiştii susțin că Rusia ar putea întrerupe livrările de gaze către Serbia în plin sezon rece, dacă Serbia decide să naţionalizeze NIS. În anul anterior, Serbia a acoperit doar 6,7% din consumul intern de gaze naturale din producţia proprie. Din cele aproximativ 2,8 miliarde de metri cubi de gaze importate, 2,21 miliarde au provenit din Rusia, iar 400 de milioane din Azerbaidjan.
Este o situaţie complicată pentru Serbia, ţară aspirantă la aderarea la Uniunea Europeană, care menţine în acelaşi timp relaţii tradiţionale solide cu Rusia şi a refuzat să se alăture sancţiunilor occidentale impuse Rusiei după invazia din Ucraina.
În contextul protestelor anti-guvernamentale ale opoziţiei pro-occidentale, preşedintele Aleksandar Vucic adoptă o politică externă echilibrată între Rusia şi Occident. În iunie anul trecut, acesta a recunoscut că armament şi muniţii livrate de Serbia au ajuns în forţele armate ucrainene, susţinând că aceste echipamente au fost exportate de Serbia către alte state, care le-au reexportat către Ucraina. De asemenea, el a afirmat recent că Serbia este deschisă să comercializeze muniţii statelor din Uniunea Europeană, pentru utilizare ulterioară.
Conform Serviciului de Informaţii Externe al Rusiei (SVR), Serbia a furnizat Kievului sute de mii de proiectile de la începutul conflictului din Ucraina, inclusiv obuze de artilerie şi proiectile pentru lansatoare multiple de rachete, desfăşurate prin state membre NATO şi chiar prin state africane, în ciuda relaţiilor apropiate dintre Moscova şi Belgrad.