Președinta Georgiei solicită o reacție fermă și rapidă din partea Uniunii Europene, afirmând că tăcerea față de amenințările Rusiei erodează încrederea în UE. Într-un interviu acordat HotNews, Salome Zurabișvili discută despre pericolele propagandei digitale și despre responsabilitatea europeană.
- În fața agresiunii rusești din Ucraina, statele din estul Europei, inclusiv Georgia, au manifestat rapid și masiv împotriva agresorului. Președinta Zurabișvili consideră că expertiza acestora în materie de regimuri autocratice este relevantă.
Șefa statului georgian, Salome Zurabișvili, avertizează în cadrul unui interviu acordat HotNews.ro. Aceasta susține că Rusia testează în regiunea estică strategii hibride de destabilizare, bazate pe manipulare electorală, propagandă și tehnologii digitale. Interviul a avut loc la București, înainte de Congresul USR, unde a fost invitată.
Prima femeie președintă a Georgiei, o fostă diplomată franceză cu peste 20 de ani de experiență, Salome Zurabișvili s-a născut la Paris în 1952, într-o familie de refugiați georgieni. Este diplomată cu experiență, formată la Sciences Po, în Franța, și la Columbia University, din Statele Unite. După ce a fost ambasadoare a Franței în Georgia și ministru al Afacerilor Externe, a preluat în 2018 funcția de primă femeie președintă a țării.
„Agresiunea militară este clară. În cazul războiului hibrid, identificarea este mult mai dificilă”
HotNews.ro: Doamnă președintă, este realist să credem că Putin poate să mai piardă?
Salome Zurabișvili:Cred că deja a pierdut. Nu a atins obiectivele militare inițiale în Ucraina. A pierdut prestigiul militar. În timp ce intenționa să preia Kievul și să schimbe regimul, este confruntat cu o rezistență uriașă din partea Ucrainei. Costurile în resurse militare, echipamente și pierderi umane sunt semnificative. Nu a reușit o victorie, și se pare că a recurs la o schimbare de strategie.
Cum se preia un stat fără recurgerea la arme? Exemplul Georgiei
– Dar, ce se întâmplă cu Georgia? Cu România? Ce recomandări are UE? – Rusia a trecut la o strategie hibridă. Georgia a devenit un teren de testare major. România, un test parțial mai puțin amplu. Moldova a fost un alt experiment: manipularea alegerilor, propagandă masivă – pentru a obține controlul țării fără o acțiune directă militară.. Observăm astăzi în Georgia o influențare crescândă a Moscovei, prin implementarea unor legi similare, creșterea influenței unor lideri prinsi în rețelele de interese rusești și abandonarea, eventual, a drumului european. Asta este demonstrabil prin sondaje care arata o devierea de la aspirațiile comune, cu o medie majoritară de 80% a dorinței de integrare europeană.
„Mijloacele de apărare ale statelor nu sunt actualizate”
– Libertatea solicită un efort continuu. Cât din această luptă e vizibil și cât e ignorat? – România a rezistat într-o anumită măsură, cu succes electoral. Însă lupta continuă. Rusia domină tehnicile de propagandă, mai bine decât acțiunile militare directe. Instrumentele rusești sunt specifice, rapide, uneori generate prin noi tehnologii (rețele sociale) și mai greu de demonstrat. Este greu de identificat și de denunțat.
Identificarea dovezilor este o problemă. Este important să se investigheze aspectele acestei propagandă. Uneori, accesul la informații este limitat pentru conducători fără instrumentele necesare. Necesitatea de a moderniza sistemele de apărare este evidentă din această perspectiva.
Metode tradiționale de monitorizare electorală, nu sunt suficiente în fața tehnologiilor moderne. Sistematica de propagandă este mult mai complexă de ce s-ar observa la prima vedere. Este nevoie de instrumente noi.
Este un efort continuu necesar pentru toate statele europene.
– Liderii politici din România au o reacție suficient de fermă față de amenințările rusești? – Preşedintele României este relativ nou în funcție. Din discuțiile avute a relevat o înţelegere a amenințării ruseşti. Sper ca acțiunile și declarațiile sale viitoare vor demonstra această înțelegere. Din păcate, instituțiile europene par să reacționeze mai lent decât statele membre la aceste pericole. România și alte state europene ar trebui să coordoneze informațiile și activitățile pentru o reacție unită și coerentă.
– Este nevoie de o reacție europeană în situații de încălcări ale integrității statelor din est. Care este nivelul de implicare externă? – Rusia testează continuu limitele, datorită esecului militar din Ucraina. Presiunile hibride ale Moscovei sunt de a observa și a înțelege vulnerabilitățile celorlalte state. Necesitatea de a comunica eficient este esențială. Există nevoie de conștientizare a acestui aspect și de contra-propagandă eficientă.
– Cum percepe UE crize din estul Europei, în contextul crizelor globale? – Uniunea Europeană ar trebui să ofere dovezi şi să adopte poziții clare, chiar dacă nu întotdeauna dispune de instrumente de reacție imediată. Întrebarea este cum poate sprijini statele vulnerabile în confruntări cu asemenea intervenții, și cum protejează statele care aspiră la integrare europeană. Credibilitatea politicii externe europene este cruciala.
Această mobilizare implică dezvoltări strategice privind apărarea. Inclusiv apărarea digitală, este necesară. Nu e timpul pentru a sta pe loc, ci de a reacționa eficient.