Economia României este afectată grav de datoria publică și de deficitul bugetar, susține liderul grupului AUR de la Senat, Petrișor Peiu. Populația se confruntă cu un nivel ridicat al sărăciei, semnificativ mai mare decât media europeană.
Senatorul AUR evidențiază că, în timp ce economia națională este îngreunată de o datorie publică semnificativă și de un deficit bugetar substantial, sărăcia românilor persistă la cote îngrijorătoare. Clasa politică se referă inadecvat la creșterea PIB-ului pe cap de locuitor pentru a prezenta o presupusă ameliorare a situației economice.
„Cu 17,2% din populație, România conduce clasamentul statelor UE în privința ratei deprivării materiale severe. De trei ori mai mare decât media europeană. Aceasta este o măsură clară a sărăciei românilor în context european”, declară Petrișor Peiu.
Senatorul AUR pune întrebări privind declarațiile oficiale triumfaliste, în contextul în care populația se confruntă cu sărăcie.
„Apare o întrebare fundamentală, pentru a înțelege nivelul ridicat de frustrare din societate: ce folos are datoria publică de peste 1.100 miliarde de lei sau deficitul bugetar de peste 165 miliarde de lei dacă românii rămân printre cei mai săraci din Europa? De ce se anunță triumfalist creșterea PIB-ului, depășind țări precum Croația, Slovacia, Grecia, Letonia sau Ungaria, dacă românii continuă să fie cei mai defavorizați din punct de vedere economic? Am depășit Ungaria la PIB/locuitor? Ce beneficii concrete are aceasta pentru popor, când ungurii au o rată a sărăciei de două ori mai mică decât la noi (9,3%)? Slovacii au o rată a sărăciei (deprivare materială și socială) de doar 7,6%, letonii 5,3%, grecii 10,4%. Și noi ne mândrim că i-am depășit la PIB/locuitor de ani de zile. În final, la noi se guvernează pentru statistici sau pentru oameni?”
Rata deprivării materiale și sociale severe (SMSD) este un indicator care relevă lipsa forțată de resurse necesare pentru o viață decentă. Indicatorul, implementat în indicatorii ISG de protecție socială, face diferența între persoanele care nu își permit anumite bunuri, servicii sau activități sociale. Este definit ca proporția populației care se confruntă cu o lipsă forțată de cel puțin 7 din 13 elemente de privări (6 legate de persoană și 7 legate de gospodărie).