Unul dintre cei mai apreciați scriitori de science-fiction contemporani, Neal Stephenson, susține că sistemele de inteligență artificială ar trebui să se confrunte între ele, considerând că această competiție ar asigura un echilibru similar cu cel din ecosisteme. Totuși, el atrage atenția asupra riscului ca inteligența artificială să degradeze capacitatea umană de gândire.
Stephenson, autorul cunoscutului roman „Snow Crash” (1992) – în care a inventat termenul „metavers” – și al operei „Cryptonomicon” (1999), care anticipează monedele digitale și criptarea, prezintă o viziune futuristă care explorează aspecte complexe precum matematica, criptografia, lingvistica, filosofia și istoria științei. Analiza sa profunde, combinată cu creațiile literare captivante, îi conferă o înaltă reputație atât de romancier, cât și de gânditor.
Recent, el a participat la o dezbatere despre inteligența artificială, organizată la un eveniment privat din Noua Zeelandă. Discursul său introductiv a abordat îngrijorarea generată de apariția rapidă a inteligenței artificiale generative.
Scriitorul compară inteligența artificială cu alte forme de viață inteligentă
Stephenson propune o abordare care compară inteligența artificială cu celelalte forme de viață inteligente de pe planetă. El subliniază că coexistăm deja cu o varietate de inteligențe non-umane în regnul animal și că am învățat să ne adaptăm la prezența lor.
„Suntem obișnuiți să le considerăm mai puțin inteligente decât noi – ceea ce, deseori, e adevărat – dar poate ar fi mai corect să ne gândim că dețin tipuri diferite de inteligență, adaptate la funcții și roluri distincte”, scrie el.
El propune o clasificare a inteligențelor non-umane, având ca exemple diverse sisteme de inteligență artificială. Unele, asemănătoare câinilor ciobănești, ar putea fi extrem de eficiente în anumite sarcini, depășindu-ne în performanțe. Altele, precum libelulele, ar putea manifesta o indiferență față de specia umană, dar ar excela în alte domenii tehnice. Însă unele inteligențe artificiale, precum corbii sau ciorile, ar putea fi conștiente de existenta noastră, dar lipsite de interes față de noi. ChatGPT, conform lui Stephenson, se aseamănă cu un „cățel de companie” care depinde de oameni și care a fost creat pentru a ne facilita viața.
Stephenson propune competiția între inteligențele artificiale
Autorul anticipează apariția unor inteligențe artificiale care ar putea reprezenta un pericol pentru umanitate.
„Sper că, chiar și în cazul acestor inteligențe periculoase, putem găsi o inspirație din lumea naturală. Competiția interspecifică împiedică o specie să domine complet ecosistemul. T. Rex trebuia să se ferească de atacuri și avea de înfruntat diverse riscuri.”
„Dacă antrenăm inteligențe artificiale să se lupte, să concureze între ele, putem menține un echilibru sănătos într-o lume cu multiple forme de inteligență. M-aș dedica creării de sisteme a căror funcție unică este de a ataca modelele existente: introducând date false, întrerupând alimentarea cu energie, descurajând investițiile și sabotând activitatea în general”, a continuat Stephenson.
Această abordare nu derivă din răutate, ci din ideea că competiția generează inovații și rezistenta ecosistemelor. O competiție activă între aceste „entități” într-un ecosistem diversificat poate produce rezultate mai bune pe termen lung în comparație cu creşterea unui super-prădător într-un mediu controlat și lipsit de oponent.
Stephenson recunoaște că o confruntare directă între sisteme de inteligență artificială nu este probabilă pe termen scurt. În schimb, el sugerează adoptarea unor strategii de limitare a riscurilor, inspirate de principiul filosofului canadian Marshall McLuhan: “orice amplificare este și o amputare”.
„Să nu lăsăm ChatGPT să ne împiedice să gândim”
Stephenson ilustrează acest concept prin observația profesonilor care constată că studenții lor folosesc ChatGPT pentru toate sarcinile, ceea ce împiedică dezvoltarea gândirii critice.
„Există riscul să creăm o generație de oameni asemănători eloilor din „Mașina timpului” a lui H.G. Wells, ființe slabe mintal, complet dependente de tehnologii pe care nu le înțeleg.”.
„Cine este, de fapt, cățelul de companie într-o lume dominată de inteligențele artificiale puternice?”
Stephenson sugerează intervenții simple, cum ar fi susținerea examenelor în săli supravegheate, cu răspunsuri scrise de mână, pe foi albe.
O abordare bazată pe competiție și pe dezvoltarea proprie a intelectului uman s-ar putea dovedi a fi cheia succesului în fața tehnologiilor ce par a ne eclipsa.