Laurent Mauvignier a câștigat Premiul Goncourt 2025
4 noiembrie 2025, 17:05 (actualizat 4 noiembrie 2025, 17:06)
Scriitorul Laurent Mauvignier a fost laureat marți al Premiului Goncourt 2025 pentru volumul „La Maison Vide”, publicat de editura Minuit, o amplă frescă familială ilustrată în 750 de pagini, considerată un roman „fundamental” de juriul care acordă cel mai prestigios premiu literar francez, conform AFP.
„Sunt extrem de încântat”, „este o recunoaștere majoră pentru o carte care provine din copilărie și din mai multe generații”, a spus autorul francez, în vârstă de 58 de ani, la sosirea la Drouant, renumitul restaurant situat în apropiere de Opera din Paris, unde era așteptat de cei 10 membri ai Academiei Goncourt.
Favorit încă din primul tur de scrutin, cu șase voturi, Laurent Mauvignier a învins-o pe scriitoarea belgiană Caroline Lamarche, care a obținut patru voturi pentru romanul „Le Bel Obscur” (editura Seuil).
Printre ceilalți finaliști la Premiul Goncourt din 2025 s-au numărat Emmanuel Carrere pentru romanul „Kolkhoze” (editura P.O.L.) și Nathacha Appanah pentru „La Nuit au Coeur” (editura Gallimard).
Premiul Goncourt reprezintă primul mare premiu literar acordat scriitorului Laurent Mauvignier, care a publicat deja 20 de opere, cele mai multe la editura Minuit.
„Remarcăm un autor cu o operă literară impresionantă și cu o carte cu adevărat esențială în acest an”, a afirmat Philippe Claudel, președintele Academiei Goncourt, în fața presei. El a arborat, asemenea celorlalți membri ai juriului, o insignă de solidaritate față de scriitorul franco-algerian Boualem Sansal, aflat în detenție în Algeria.
În 2024, Premiul Goncourt a fost câștigat de scriitorul franco-algerian Kamel Daoud pentru romanul „Houris”.
Laurent Mauvignier s-a născut pe 6 iulie 1967 în orașul Tours, în centrul Franței, într-o familie de muncitori. După absolvirea Facultății de Arte Frumoase din Tours, și-a orientat cariera spre literatură. Printre operele sale remarcate se numără „Loin d’eux” – romanul său de debut din 1999, „Des hommes” – despre amintirile războiului din Algeria – și „Histoires de la Nuit”.
„La Maison Vide” este o poveste extinsă, de 750 de pagini, însoțită de fraze ample, ce ilustrează viața generațiilor successive de la începutul secolului XX într-o clădire din La Bassée, un sat imaginar din provincia Touraine, ce seamănă cu micuțul oraș Descartes, unde autorul și-a petrecut copilăria.
„Consider că povestea familiei mele este similară cu cea a milioane de francezi, cu zone de întuneric și părți mai strălucitoare. După două, trei generații, amintirile se estompează. Odată ce această legătură se rupe, totul se încheie definitiv”, a afirmat Laurent Mauvignier.
Femeile joacă un rol central în narațiune, deoarece „ele sunt cele care întrețin căminul, cum era frecvent în mediul rural în timpul războaielor”.
Scriitorul acordă o atenție deosebită personajului Marie-Ernestine, care, în tinerețe, avea talent la pian și s-a îndrăgostit de profesorul ei. Tatăl său o forțează să se mărite cu Jules, angajat la fabrica de cherestea de familie, și să renunțe la visul de a pleca la Paris pentru a deveni muzică.
Din această uniune se naște în 1913 Marguerite, bunica autorului, înainte ca Jules să fie ucis în tranșeele Primului Război Mondial.
Laurent Mauvignier încearcă să înțeleagă de ce „o barieră de tăcere” l-a înconjurat pe Marguerite, ale cărei imagini au fost decupate sau zgâriate în fotografiile de familie. A descoperit că a trăit umilința în timpul ocupației naziste, interacționând cu soldați germani.
„La Maison Vide” se numără printre cele mai vândute romane din startul sezonului literar în Franța, mulțumită editurii sale, parte a Grupului Gallimard.
Cu eticheta „Prix Goncourt” pe copertă, vânzările romanului ar putea crește semnificativ, urmând trendul laureaților anteriori, care au depășit pragul de 500.000 de exemplare vândute.
În contextul industriei editoriale afectate de o scădere a vânzărilor cu 5,7% în septembrie față de aceeași perioadă din 2024, această distincție reprezintă o oportunitate pentru creștere.