Scrisorile lui Vlad Țepeș păstrate la Sibiu par să ascundă mult mai mult decât simple ordine militare și formule de politețe medievală. O analiză chimică avansată, realizată pe documente vechi de peste șase sute de ani, relevă indicii surprinzătoare despre alimentația voievodului și comerțul din Transilvania secolului XV: pe aceste scrisori sunt identificate urme de orez, deși plantele de orez nu au fost cultivate oficial în Europa până ulterior, în Italia. De asemenea, pe aceeași hârtie au fost identificate și urme ale bacteriei cauzatoare a ciumei, ceea ce modifică cronologia epidemiilor în regiune.
Scrisori antice, tehnologii moderne
Punctul de pornire a fost un studiu publicat în 2023 în revista științifică Analytical Chemistry, în care o echipă internațională de cercetători a analizat trei scrisori semnate de Vlad Țepeș, păstrate în Arhivele Statului din Sibiu. Prin tehnici moderne de analiza chimică a urmelor organice, oamenii de știință au examinat reziduuri rămase pe fibrele de hârtie: proteine, molecule din transpirație, lacrimi sau rezultate ale contactului cu alimente și mediul înconjurător.
Cea mai notabilă concluzie a fost legată de sănătatea voievodului. Cercetătorii au descoperit markeri biologici compatibili cu o boală rară ce poate provoca lacrimi amestecate cu sânge, ipoteză ce ar putea explica legendele negre despre Vlad Țepeș. Deși nu reprezintă o certitudine medicală, această descoperire sugerează posibile probleme oculare și hematologice ale domnitorului.
Coordonatorul cercetării, Gleb Zilberstein, a explicat pentru publicația locală Turnul Sfatului că aceste scrisori pot revela povestea unui întreg oraș. Analiza nu se limitează la starea de sănătate a conducătorului, ci reconstruiește și „urmele” de plante, produse agricole și agenți patogeni care circulau în jurul Sibiului în urmă cu cinci secole.
Orezul descoperit la Sibiu cu 150 de ani înaintea Europei
Cel mai impresionant rezultat se referă la alimentație. Potrivit lui Zilberstein, datele indică o dietă „semi-vegetariană” pentru Vlad Țepeș, bazată pe plante și produse agricole locale. Printre moleculele identificate pe pergament se află și urme specifice orezului – o descoperire care a surprins chiar și pe cercetători.
De regulă, istoricii consideră că primele culturi de orez din Europa au fost în Italia, cu aproximativ 150 de ani după perioada în care au fost redactate aceste scrisori. Prezența orezului în documente semnate la Sibiu sugerează că boabele ajungeau în Transilvania prin rute comerciale orientale, probabil ca marfă de lux adusă de negustori. Aceasta nu implică neapărat cultivarea orezului în zonă, dar indică faptul că era cunoscut și consumat local anterior, devenind apoi cultură europeană.
Sibiul era, în acea vreme, un centru comercial important între Est și Vest, iar aceste documente confirmă această rol. Mărfuri din Orient, printre care și orezul, ar fi trecut prin oraș, lăsând urme invizibile în documentele din epocă. Astfel, aceste descoperiri pot rescrie harta circulației produselor alimentare în Europa medievală și evidențiază conexiuni mai strânse între spațiul românesc și marile rute comerciale.
Una dintre scrisorile lui Vlad Țepeș din 1457, analizată de cercetători.
Ciuma pe hârtie și reconfigurarea cronologiei epidemiilor
De asemenea, importantă este identificarea urmelor bacteriei Yersinia pestis, agentul patogen responsabil pentru ciumă, pe scrisorile lui Vlad Țepeș. Prezența bacteriei nu indică neapărat că domnitorul ar fi fost bolnav, dar arată că microbul circula în mediul în care au fost redactate și manipulate documentele.
Zilberstein subliniază că acest fapt ar putea avansa cu mai mult timp data răspândirii ciumei în spațiul românesc. Istoria oficială leagă marile epidemii europene de anul 1347, când negustorii genovezi au adus boala din Crimeea. Urmele detectate pe documentele păstrate în Sibiu indică faptul că rutele comerciale din Marea Neagră ar fi putut transmite ciuma mai devreme și mai intens decât se credea.
Până în prezent, aceste concluzii sunt formulate cu rezerve, fiind bazate pe urme chimice extrem de delicate și necesitând confirmare prin analize suplimentare și comparări cu alte urme din aceeași epocă. Totuși, aceste descoperiri deschid un front nou în cercetare, în care o scrisoare veche poate deveni o „capsulă a timpului” ce oferă perspective despre alimentație, boli și aspecte ale vieții din lumea lui Vlad Țepeș.