În cazul în care Statele Unite ar ocupa Groenlanda, fie prin forță, fie prin alte metode, criza care ar urma ar putea eroda încrederea europeană în articolul 5, clauza de apărare colectivă a Alianței Nord-Atlantice, într-un moment în care partenerii ar trebui să fie concentrati pe amenințarea Rusiei, avertizează mai mulți experți și foști oficiali, citați de publicațiile The Economist, New York Times și Financial Times.
Strategia agresivă a fostului președinte Donald Trump privind Groenlanda afectează direct coeziunea NATO.
Autoritățile Uniunii Europene analizează acum modul de răspuns la amenințările Washingtonului, care a promis tarife vamale suplimentare asupra unor state europene, până când Danemarca va accepta să cedeze insula arctică, pe care administrația americană o dorește intens.
Un conflict comercial pare probabil, având în vedere că nici Danemarca, nici partenerii europeni nu indică disponibilitatea de a accepta această cedare.
Riscul pentru NATO este enorm, au subliniat diverse surse, inclusiv ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, într-un context în care partenerii se confruntă cu multiple provocări, în special din partea Rusiei.
Prim-ministrul danez Mette Frederiksen a atenționat la începutul lunii că „dacă Statele Unite decid să lanseze o acțiune militară împotriva altei țări membre NATO, întregul proces s-ar putea opri”.
Nu toți experții sunt de părere că NATO s-ar putea destrama peste noapte, însă mulți avertizează că încrederea bazată pe care s-a construit Alianța Nord-Atlantică în ultimele decenii s-ar putea disipa.
America continuă să fie pilonul politic și militar al NATO
Disputele între membrii NATO nu sunt o noutate, amintește publicația The Economist.
Între 1950 și 1970, Marea Britanie și Islanda au purtat războaie ale codului, navele islandeze deschizând focul în 1975.
Mai notabil, Turcia a invadat Ciprul în anul precedent, intrând în conflict direct cu forțele greco-cipriote și unele trupe grecești. Grecia a răspuns retrăgându-se timp de șase ani din cadrul comenzii militare comune NATO.
În 1996, un avion de vânătoare grecesc a doborât un aparat turcesc deasupra Mării Egee. În 2020, o fregată franceză a fost țintită cu radarul de control al focului de o navă turcă în Marea Mediterană, în contextul tensiunilor din Libia.
Aceste confruntări au avut, însă, un impact limitat pe termen lung.
Amenințările SUA față de Groenlanda sunt însă mult mai serioase, deoarece America rămâne pilonul politic și militar al NATO, punctează revista britanică.
Un general american ocupă, așa cum se întâmplă de 75 de ani, poziția de comandant suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR). Planurile de apărare ale NATO pentru Europa, inclusiv Groenlanda, au fost formulate de ultimul SACEUR, Chris Cavoli, și implică un nivel ridicat de angajament american.
Ofițerii militari americani dețin poziții de conducere și sunt prezenți în cele mai importante comandamente. Fără suportul aerian și serviciile de informații ale SUA,Forțele NATO ar avea mult mai mari dificultăți în a contracara agresiunea Rusiei.
Încrederea în prevederile articolului 5 ar putea fi grav afectată
În cazul în care Statele Unite ar ocupa Groenlanda, fie prin forță, fie prin alte metode, criza ar putea ușor duce la pierderea încrederii în articolul 5, clauza de apărare mutuală, avertizează experți
Președintele Trump a exprimat frecvent reticențe cu privire la soliditatea acestui angajament.
Este vorba despre articolul 5 din tratatul fondator al NATO, care stipulează că un atac asupra unui membru este considerat atac asupra întregii alianțe. În cazul unui astfel de atac, toți membrii au obligația de a răspunde, dar nu neapărat cu forța militară.
Tratativul nu stabilește explicit ce se întâmplă dacă un membru atacă altul. Articolul 5 a fost invocat o singură dată în istoria NATO, după atacurile teroriste ale rețelei Al Qaeda asupra Statelor Unite din 11 septembrie 2001, astfel că nu există precedent clar pentru situații similare.
Din punct de vedere tehnic, explică pentru New York Times analistul NATO și profesorul Sten Rynning de la Universitatea din Danemarca de Sud, orice stat membru ar putea împiedica alți membri să intervină pentru a apăra un aliat atacat.
Dacă Statele Unite ar invada Groenlanda, ar bloca „cu siguranță” intervenția NATO, afirmă Rynning, și astfel alianța s-ar putea prăbuși.
În acel scenariu, Rusia ar putea profita de haos și ar putea trimite trupe pe teritoriul NATO pentru a testa reacția alianței, avertizează expertul. „Iar dacă NATO nu poate răspunde, ea devine practic inexistentă”, adaugă el.
Warnung din partea Germaniei
Chiar dacă nu vor avea loc confruntări directe pe străzile din Nuuk, anexarea aproape fără sânge ar genera o deziluzie profundă și ireversibilă.
„Cum poate NATO să-și continue activitatea critică față de Rusia, dacă cel mai puternic membru al său încalcă suveranitatea altui stat membru?”, se întreabă Julie Smith, fost ambasador al SUA la NATO, citată de publicație.
Guvernele europene s-ar confrunta cu o decizie dificilă în asemenea situație. Unii consideră că Groenlanda este prea mică și neimportantă pentru a justifica deteriorarea relațiilor transatlantice.
Alții sunt de părere că o ruptură majoră ar putea determina Rusia să testeze apărarea europeană sau chiar să atace.
Într-un articol din publicația Die Zeit, ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat recent că o acțiune unilaterală a SUA ar fi o abordare periculoasă, riscând să submineze solidaritatea transatlantică.
„A acționa singur reprezintă o variantă mai slabă și pune în pericol existența NATO ca alianță de apărare a Atlanticului de Nord”, a menționat Pistorius, adăugând că Germania și partenerii săi sunt pregătiți să-și intensifice contribuțiile în regiunea Arcticii și în zona Atlanticului de Nord.
„Statele Unite utilizează un limbaj foarte apropiat de cel al infractorilor pe care ar trebui să-i controleze la Moscova și Beijing”
Fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a lansat un avertisment, afirmând pentru Financial Times că Donald Trump folosește Groenlanda „ca arme de distragere de la amenințările reale”, precum conflictul Rusiei în Ucraina.
„Pentru mine, a fost o experiență dureroasă. Încă din copilărie, am considerat Statele Unite ca fiind conducătorul natural al lumii libere. Am vorbit chiar despre SUA ca fiind polițistul global”, a spus Rasmussen, care a trimis trupe daneze în Afganistan pentru misiuni alături de americani.
„Acum, observ că Statele Unite folosesc un limbaj foarte apropiat de cel al mafiei, pe care ar trebui să le controleze la Moscova, Beijing etc.”, a adăugat el.
„Sunt profund îngrijorat că atenția internațională se concentrează acum pe un subiect care nu reprezintă o amenințare reală, și anume Groenlanda, un aliat apropiat al SUA, în loc să se pună accent pe ceea ce trebuie să fie prioritatea: adică, cum îl putem determina pe Putin să se așeze la masa negocierilor în Ucraina?”, a declarat Rasmussen.
„Diviziunile din Occident joacă în favoarea Rusiei. Sunt sigur că Moscova speră ca Groenlanda să devină icebergul care va scufunda NATO. Astfel, această criză depășește granițele Danemarcei și Groenlandei. Cucerirea Groenlandei ar putea duce la distrugerea actualei ordini internaționale”, a avertizat fostul oficial.
Reacția europeană
Europa ar putea rezista prin măsuri precum sancțiuni economice și tarife vamale, pentru a răspunde eventualelor provocări.
Deși Uniunea Europeană s-a abținut de la măsuri drastice în trecut, în special din cauza dependenței de sprijinul militar al SUA, amenințările recente ale lui Trump ar putea încuraja o schimbare de strategii.
Unele oficiali europeni indică că acordul comercial încheiat anul trecut între SUA și UE ar putea fi reevaluat sau revocat.
Europa poate adopta o poziție mai agresivă la nivel economic, vizând companiile americane din sectorul tehnologic, în același timp intensificând investițiile în apărare pentru a contracara provocările globale.
Un conflict comercial de amploare ar exercita o presiune considerabilă asupra bugetelor de securitate europeană.
Ce se întâmplă cu bazele americane din Europa?
Viitorul infrastructurilor militare ale SUA în Europa reprezintă o problemă esențială. Multe state membre doresc ca acestea să rămână funcționale, indiferent de evenimente din Arctica, considerându-le garanții ale securității.
Unele state pot percepe amenințări cu eliminarea bazelor ca pe un instrument de negociere. Proiectarea și menținerea capacității Americii de a opera în Africa și Orientul Mijlociu depinde de accesul la baze precum Ramstein, în Germania.
Confiscarea navei sancționate de către SUA, pe 7 ianuarie, a fost posibilă și datorită accesului la aeroporturi și baze militare britanice, precum și sprijinului fără o clarificare detaliată din partea Danemarcei.
Capacitatea SUA de monitorizare și contracarare a amenințărilor din Arctica, aspect care pare a fi motivul pentru dorința de a ocupa Groenlanda, depinde de cooperarea cu Groenlanda, Islanda, Regatul Unit și Norvegia, printre alte state NATO.
„Există o posibilitate în care alianța să continue să funcționeze, dar fără încredere”
În cazul unei rupturi bruste, unii membri ar putea întâmpina dificultăți în menținerea apărării proprii, evidențiază publicatia The Economist.
Multe forțe aeriene europene, inclusiv avioane F-35, nu pot opera la capacitate maximă fără acces la comunicațiile americane, date de țintire și muniții, ceea ce i-ar putea conduce la o abordare mai prudentă.
Liderii europeni s-ar putea afla în dilema între dorința de aparare și dependența de SUA.
Unii analizează că NATO nu poate fi dizolvată instantaneu, însă lipsa încrederii majore ar avea consecințe pe termen lung.
„Impactul nu ar fi imediat”, explică Smith.
„Nu mă aștept la un anunț oficial că NATO se închide. Însă, fără încrederea de la bază, alianța ar putea funcționa, dar într-un mod diferit față de ceea ce a fost de la fondare, acum aproape 75 de ani”, concluzionează ea.