Fotografie ilustrativă trafic droguri.
În Registrul persoanelor implicate în traficul de substanțe interzise se regăsesc peste 25.000 de indivizi, inclusiv persoane fără antecedente penale, relevă o investigație recentă. Acest demers a prezentat și situațiile dificile ale mai multor oameni afectați de sistem. Simona* este una dintre ele.
Simona* a fost condamnată pentru trafic de substanțe interzise, chiar dacă inițial a fost achitată. La apel, instanța a fixat o pedeapsă de 2 ani cu suspendare, 60 de ore de muncă comunitate și 3 ani de supraveghere. Cazierul Simonei a devenit curat în iunie 2025, după o perioadă dificilă.
A fost în situația nepotrivită, „în relații nefericite”, în jurul anului 2018. Iubitul ei de atunci cultiva plante de cannabis. Obișnuiau să consume ocazional. „Dar nu practica vânzarea”, afirmă Simona.
Era în casa iubitului ei dimineața când au intervenit autoritățile. Inițial martoră, apoi suspectă, în cele din urmă inculpată, Simona a fost acuzată. Amprentele sale găsite pe ambalajele substanțelor interzise au dus la condamnarea ei. „Acuzația a fost demonstrată fără nicio îndoială”, se menționează în decizia instanței.
Dar pentru ea condamnarea a presupus o traumă, nopți nedormite, depresie și anxietate. „Un an teribil”, mărturisește aceasta.
S-a mutat la mama ei. „Am dormit trei luni laolaltă.” I se făcea frică să iasă singură pe stradă, „că în orice moment pot să greșesc și să am probleme mai grave”. Din cauza condamnării, Simona nu mai poate intra în SUA, unde vizita frecvent o prietenă. „M-am dus să-mi reînnoiesc viza și, în schimb, am fost interzisă pe viață.”
Își amintește că s-a speriat la ideea de a conduce după ce a luat ibuprofen. Teama de a fi oprită de poliție și de situațiile dificile create de antecedentele ei i-au declanșat neliniștea.
Simona activează de mulți ani într-o companie de marketing, este implicată social, are propria afacere și acum și familie.
În 2019, instanța a notat:
„(…) nivelul înalt de educație și integrarea socială, fapta apărând ca izolată și accidentală în viața sa socială, fiind influențată de factori externi neprevăzuți”.
Cu toate acestea, condamnarea a lăsat o urmă de teamă și i-a limitat șansele de a adopta un copil, „traficul de droguri” fiind considerat o infracțiune gravă.
Pe parcursul a trei ani de supraveghere, Simona a desfășurat 60 de ore de muncă în folosul comunității într-o grădiniță, s-a întâlnit periodic cu ofițerul de supraveghere (inițial lunar, apoi mai rar), a fost obligată să anunțe orice plecare mai lungă de cinci zile, să-și actualizeze constant datele de contact și venituri, precum și să participe la sesiuni de consiliere psihologică.
„Am respectat toate prevederile”, își reamintește Simona.
Însă, pentru statul român, Simona rămâne o persoană implicată în traficul de substanțe interzise.
„Este un ciclu fără final”, afirmă ea, exprimant îndoiala că scopul declarat al registrului (prevenția recidivei) va fi atins.
Își manifestă dorința de a iniția o procedură de reabilitare pentru a fi scoasă din registru: „Să-mi recuperez măcar o fărâmă de demnitate”.