În afara dezbaterii privind necesitatea ca piloții români de avioane F-16 să doboare drona intrată în spațiul aerian național sâmbătă seara, acest incident, precum și doborârea dronelor de către Polonia săptămâna trecută, evidențiază ineficiența folosirii avioanelor de vânătoare în lupta anti-drona. România dispune, totuși, de opțiuni mult mai adecvate pentru contracararea și doborârea dronelor rusești.
Dovedirea unei drone Geran-2 (Shahed-136) cu un avion de vânătoare este, în cel mai bun caz, ineficientă. Aceste tipuri de drone kamikaze sunt compacte, zboară foarte jos și foarte lent.
Pe lângă dificultatea localizării acestora cu radarele avioanelor, ele reprezintă o amenințare asimetrică: sunt sisteme relativ ieftine și nesofisticate, a căror doborâre nu merită utilizarea de rachete scumpe, evaluate la mii sau milioane de euro.
După cum se menționează, o dronă Geran-2 este estimată să coste între 30.000 și 35.000 de dolari, în timp ce o rachetă cu ghidaj infraroșu AIM-9 de pe aeronavele F-16 românești costă cel puțin de zece ori mai mult. Utilizarea rachetei oferă siguranța distrugerii totale a dronei, limitând riscul ca părți din aceasta, inclusiv sarcina explozivă, să cadă în zone populate.
O altă opțiune, utilizarea tunului de bord, este mult mai riscantă. Proiectilele, chiar lansate dintr-o rafală, pot fi periculoase și provoca pierderi colaterale, iar o dronă doar deteriorată poate continua zborul și devia spre zone locuite.
Dezbaterea despre ineficiența folosirii avioanelor de luptă împotriva dronelor kamikaze (o oră de zbor cu un F-16 poate costa până la 25.000 de dolari, fără a lua în considerare costul muniției) aduce în prim plan o altă întrebare: ce alte sisteme antiaeriene are România și de ce nu sunt utilizate.
Blindatele Gepard sunt potrivite pentru doborârea dronelor, dar prezintă un dezavantaj semnificativ
Fostul președinte Traian Băsescu a declarat că România dispune de un sistem antiaerian eficient pentru doborârea acestor drone: blindatele Gepard.
„O dronă este ușor de doborât cu o unitate Gepard. Le-am văzut la poligonul de la Cincu și sunt vehicule excelente”, a afirmat fostul președinte Băsescu.
Sistemele blindate Gepard se bazează pe două tunuri Oerlikon de 35 mm cu o cadență de 550 de focuri pe minut, un radar de detectare și unul de urmărire, montate pe platforma șenilată Leopard 1.
Dezavantajul acestor sisteme este raza lor limitată de acțiune.
Un sistem Gepard poate angaja ținte pe o rază de 3,5 km, fiind conceput pentru protejarea unui perimetru mic, a unei unități, baze aeriene etc.
România deține 43 de astfel de sisteme, iar pentru o acoperire mai vastă a zonei Deltei ar fi necesară o dislocare a unui număr important de sisteme Gepard.
Surse militare au subliniat că aceste sisteme sunt ideale, în schimb, pentru a neutraliza rapid și eficient, din punct de vedere economic, dronele kamikaze.
În cadrul Grupului de Luptă NATO din Polonia, în care este implicată și România, armata a desfășurat astfel de sisteme, antrenându-se pentru protejarea unităților de atacuri cu drone și elicoptere.
Alte tunuri antiaeriene, pe lângă Gepard
Pentru a acoperi zona Deltei, sistemele Gepard pot fi completate de alte sisteme de artilerie antiaeriană din dotarea armatei române.
Mai precis, Armata are 73 de sisteme Oerlikon (Oerlikon GDF-003), sisteme cu două tunuri antiaeriene de 35 mm, montate în punctele unde este necesară protecția antiaeriană.
Acestea sunt mobile, având componentele transportabile pe camioane.
Complexul Oerlikon 2×35 mm – România a achiziționat 72 de tunuri antiaeriene de la Elveția, utilizate în contingentul NATO din Polonia.
Acestea sunt transportate de camioane Dac 6X6, împreună cu radarele și dotările auxiliare.
Și aceste sisteme au o rază de acțiune limitată, de aproximativ 3,5-4 km.
De asemenea, România mai are sisteme mai vechi de apărare aeriană cu mitraliere de 14,5 mm sau tunuri de 30mm, operate manual.
În cadrul Flotei Fluviale, navele care patrulează Dunărea și granița fluvială cu Ucraina dispun de sisteme antiaeriene.
„Toată artileria de la bord, de la mitralierele de 14,5 mm, duble sau cvadruple, sunt utile împotriva acestor drone”, a declarat șeful Forțelor Navale, viceamiralul Mihai Panait.
O variantă neașteptată, utilizată de Ucraina: Doboara dronele cu elicopterul
Pe lângă sistemele de artilerie antiaeriană, există și scenariul, la prima vedere surprinzător, al utilizării elicopterelor militare pentru doborârea dronelor.
Un elicopter poate zbura suficient de jos și de lent pentru a ține pasul cu o dronă, putând apoi fi vizată cu tunul de bord (20 mm, teleoperabil, în cazul IAR-330 Puma SOCAT) sau mitraliera de pe laterale.
Acest scenariu este aplicat și în Ucraina, și a fost confirmat de un fost pilot militar de elicoptere.
„Este fezabil să se folosesce. Se poate. Deschizi pe lateral și mecanicul de bord poate trage cu mitraliera asupra dronei”, a declarat fostul pilot.
Dezavantajul este că o dronă atinsă de gloanțele unei mitraliere nu se dezintegrează, ci este doar deteriorată, putând devia de la traseu sau cădea necontrolat, rămânând periculoasă.
Videouri ilustrative:
Sisteme electronice antidrone
Pe lângă metodele de doborâre fizică, există și posibilitatea folosirii bruiajului și a luptei electromagnetice, dar informațiile publice despre capabilitățile Armatei Române în acest domeniu sunt limitate.
În ianuarie, s-a anunțat achiziționarea unui sistem antidrone de la o companie israeliană, cu o valoare de 60 de milioane de dolari, ReDrone, sistem complet, capabil de luptă electronică.
Nu s-a făcut publică primirea sau utilizarea acestui sistem, însă livrarea a fost estimată la 36 de luni.
De asemenea, aliații NATO au furnizat sisteme antidrone în România, însă informațiile despre utilizarea lor nu sunt publice.
Mai există sisteme antidrone individuale, „puști” electromagnetice operate manual de soldați. Armata dispune de sisteme Skybeam și sisteme individuale furnizate de compania BlueSpace.