„Dincolo de tăcere”: spectacol de teatru despre pierdere, incluziune și limbajul semnelor
Spectacolul „Dincolo de tăcere” a avut reprezentații între 29 și 31 ianuarie la ARCUB, în România, și urmărește o poveste despre un cuplu surd care pierderea copilului îi izolează atât de lumea exterioară, cât și unul de celălalt. Următoarele reprezentații vor fi anunțate în perioada următoare.
Contextul și scopul spectacolului
Piesa este bazată pe un text scris de dramaturgul britanic Jack Thorne, cunoscut pentru succesul piesei „Harry Potter and the Cursed Child” și pentru miniseria „Adolescence”. Regizorul Laurențiu Rusescu explică că spectacolul vizează nu doar relatarea unei povești, ci și promovarea incluziunii și egalității.
Actrița surdă Diana Timari afirmă că și-a construit personajul înțelegerii și simțirii poveștii. Ea subliniază importanța schimbării mentalității în societate, afirmând că persoanele surde pot fi artiști și pot performa pe scenă ca și orice alt actor, dacă au acces la oportunități și sprijin.
Detalii despre piesă și limbajul scenic
„Dincolo de tăcere” explorează teme complexe precum pierderea, intimitatea și reconectarea, din perspectiva unui cuplu surd. Distribuția include atât actori surzi, cât și actori cu auz, iar limbajul scenic se bazează exclusiv pe gest și prezență fizică, eliminând barierele de comunicare.
Regizorul Laurențiu Rusescu menționează că selecția limbajului vizual și coregrafia actorilor au fost gândite pentru a transforma teatrul într-un spațiu accesibil, în care publicul poate înțelege și aprecia limbajul semnelor și expresiile faciale.
Provocările interpretării și procesul creativ
Actrița Diana Timari povestește că cel mai dificil moment a fost interpretarea pierderii copilului, o scenă intensă emoțional. În schimb, scenele despre începutul iubirii, mai ușor de interpretat, au fost în contrast mai relaxante și mai amuzante.
Laurențiu Rusescu spune că textul piesei l-a impresionat și depășit așteptările, fiind construit dintr-un amestec de poezie și realism. El afirmă că a ales această piesă pentru că „lovește emoțional, dar lasă spațiu pentru reacții personale”, fiind scris într-un moment de mare deschidere interioară.
Un spectacol internațional interpretat de actori surzi
Diana Timari explică că și-a construit personajul înțelegând și simțind întreaga poveste. Ea adaugă că piesa și-a câștigat recunoaștere internațională, fiind jucată și de actori surzi din alte țări.
Titlul original, „The Solid Life of Sugar Water”, reflectă paradoxul unei substanțe aparent solide, dar care se dizolvă, reprezentând izolare și imposibilitatea comunicării trăite dincolo de expresii, gesturi și priviri.
Laurențiu Rusescu menționează că a adaptat titlul pentru cultura românească, considerând că piesa vorbește despre suferința trăită în tăcere, dar și despre spațiul emoțional ascuns dincolo de cuvinte. În montarea din Marea Britanie, apare un fragment în care personajul Phil încearcă să învețe limba semnelor și nu reușește, iar Alice, fiind hipoacuzică, vorbește cu ajutorul unui aparat.
El a ales să accentueze această separare în scenariu, punând în evidență distanța și dificultățile comunicării în cuplu. Procesul de traducere a textului s-a realizat în două etape, din engleză în română și apoi în Limba Semnelor Române, cu o atenție deosebită pentru nuanțe și sensuri.
Importanța comunicării și limbajul semnelor
Regizorul Laurențiu Rusescu afirmă că nevoia de comunicare este fundamentală pentru orice specie umană, iar limbajul semnelor presupune o comunicare frontală, clară și directă. El observă că actorii surzi trebuie să fie mereu cu fața la public și să nu țină nimic în mâini în timpul dialogului, ceea ce a necesitat ajustări în abordare.
Spectacolul a fost perceput cu fascinație de public, reacțiile fiind pozitive în privința limbajului semnelor, considerat în spectacol ca o limbă în toată regula, diferită de simplele forme de comunicare rudimentară. Reacțiile au inclus aplauze în care publicul a fluturat palmele, mimând semnele.
Diana Timari afirmă că pentru publicul cu auz a fost o experiență puternică să vadă limbajul semnelor și că această reprezentație i-a făcut pe spectatori să se uite cu deschidere spre lumea surzilor, inspirându-i.
Impactul și mesajul social al spectacolului
Laurențiu Rusescu precizează că spectacolul a fost conceput să fie de calitate artistică, evitând eticheta de teatru social, și a fost ales pentru a demonstra valoarea teatrului autentic. El subliniază că spectacolul poate fi urmărit în multiple moduri: focalizând pe actorii surzi, pe cei auzitori sau pe interacțiunea lor.
El consideră că reacția publicului arată că inclusiv spectacolele cu actori surzi și auzitori împreună au șanse de a fi acceptate și apreciate, promovând modelul de incluziune.
Perspective și urmări
Diana Timari își exprimă dorința ca lumea să-și schimbe mentalitatea și să recunoască potențialul actorilor surzi. Ea povestește că a fost respinsă din anumite cursuri de actorie din cauza statutului său, dar vrea să demonstreze că talentul și creativitatea nu depind de auz.
Experiența în acest spectacol i-a oferit mai mult curaj și încredere, făcându-i pe ea și pe colegii săi să dea un exemplu pentru promovarea diversității în teatru.
Laurențiu Rusescu încheie cu ideea că spectatorii pot pleca cu o lecție despre iubire, vulnerabilitate și acceptare, iar finalul spectacolului, cu titlul „To Conquer Pain with Love”, sintetizează misiunea acestuia: să transmită că durerea poate fi învinsă prin iubire.