O treime dintre spitalele din România cheltuiesc 80% din buget pe salarii, concentrându-se mai degrabă pe menținerea forței de muncă decât pe tratarea pacienților, susține medicul Daniel Coriu, fost președinte al Colegiului Medicilor. În declarațiile acordate cititorilor HotNews, acesta afirmă: „Toți cei aflați în funcții până acum erau conștienți de aceste probleme, dar nu le-au abordat, temându-se de reacțiile din interior.”
Daniel Coriu anticipează o rezistență semnificativă în sistem la unele măsuri de reformă în sănătate, propuse de premier, ministru și președintele CNAS.
Profesorul doctor Daniel Coriu este medic primar hematolog, doctor în științe medicale și director al Centrului de Hematologie și Transplant Medular din Institutul Clinic Fundeni București. În perioada 2020-2024, a fost președinte al Colegiului Medicilor din România, ocazie cu care a pledat pentru transformarea spitalelor din provincie cu grad redus de ocupare în centre de permanență, pentru a reduce cheltuielile exorbitante.
Propunerea lui Coriu face parte acum din planul de reformă a sănătății prezentat de Guvern. Acesta recunoaște însă că măsura se va confrunta cu o puternică opoziție din partea primăriilor, „deoarece în aceste unități lucrează, probabil, și soția primarului, și soția șefului de secție. Aceasta este o sursă de venit pentru respectivele comunități.”
Spitale care funcționează „ca instituții sociale”
HotNews: Domnule Coriu, cum vedeți măsurile din pachetul de reformă a sănătății? Vor rezolva problemele sistemului?
Daniel Coriu: Le apreciez în mod deosebit. Premierul, ministrul Sănătății și președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate au demonstrat o înțelegere profundă a dificultăților din sistemul sanitar.
Este evident că datele avute în vedere sunt vechi de ani, nu recente. Acest lucru demonstrează competența personalului din Ministerul Sănătății și Institutul Național de Management al Serviciilor de Sănătate în identificarea problemelor reale.
– Care considerați că sunt cele mai utile măsuri propuse?
– Un punct crucial este ineficiența managerială și administrativă. Sunt complet de acord. Se pare că există spitale, reprezentând o treime din totalul spitalelor din România, unde costurile salariale depășesc 80% din buget.
– Ce implică acest lucru pentru pacienții internați?
– Practic, în aceste spitale nu mai sunt resurse pentru îngrijirea pacienților. Aceste unități funcționează aproape ca instituții sociale, cu prioritate pentru personal.
Nu furnizează servicii medicale efective. Nu este vina exclusiv a managerilor locali, ci o problemă sistemică, atribuibilă Ministerului Sănătății pentru tolerarea situației timp de ani.
„Cum recompensăm medicul care muncește mai mult?”
– Ministrul Sănătății promite salarizare pe bază de performanță. Este realist?
– Este prevăzut în programul guvernamental ca normele să se bazeze pe numărul de pacienți tratați. Trebuie să depășim modul vechi de abordare, moștenit din perioada comunistă. Trebuie să normăm medicul în funcție de pacienții pe care îi tratează.
Și trebuie să recompensăm performanța. Suntem de acord cu acest principiu.
Dar, în același timp, ministrul Sănătății promite că nu vor fi reduse salariile. Atunci, cum este posibilă stimularea performanței? Din ce sursă? Asta înseamnă costuri suplimentare pentru spitale. Majoritatea spitalelor abia fac față situației actuale.
Cum poți să recompensezi performanța dacă nu reduci salariile celor care nu performanța? Cum poate un spital subvenționat financiar să ofere salarii diverse în funcție de performanță ?
Menționarea de către ministru a centrelor de excelență și a spitalelor strategice este justificată. Nu se poate asigura excelența medicală în fiecare spital. Trebuie să concentrăm resursele umane și financiare în anumite unități regionale.
Spitale din anii ’70, destinate unei populații existente acum
– Recunoașterea spitalelor subperformante este esențială. Ministrul precizează existenta spitalelor cu o multitudine de cadre medicale, cu o reducere semnificativa a numarului de pacienti.
– Este o observație corecta. Aceste spitale au fost construite în anii ‘70 în zone industriale cu o densitate mare a populației active. Astăzi, structura demografică s-a modificat dramatic. Populația tânără a plecat, majoritatea celor ramași având vârste înaintate.
Sunt necesare unități sanitare pentru pacienții cronici. Nu mai are sens să investim în spitale multispecializate. Aceste schimbari sunt necesare si recunoscute.
„Soția primarului și soția șefului de post”
– Închiderea a 67 de spitale acum 14 ani a generat discuții și controverse. Ce anticipate în ceea ce privește această reconfigurare a spitalelor?
– Nu se discută despre închidere, ci despre o reorientare a acestor unități spre ambulatorii, centre de zi sau centre de permanență. Acesta este un aspect extrem de critic deoarece relocarea acestora este afectata de interese locale.
Aceste spitale aparțin de autoritățile locale și va întâmpina o opoziție puternică din partea primăriilor, în special din cauza pozițiilor de forță ale conducerilor locale. Poziția acestor comunitati este justificata.
Însă, orice comunitate mai mare de un anumit număr de locuitori are nevoie de o unitate sanitară pentru urgențe. Reconfigurarea este necesara.
Aceste unități trebuie să îndeplinească funcții de suport medical, necesare în anumite situații grave, cum ar fi infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral. Este nevoie de un plan de transfer rapid și sigur al pacientului.
„Medicina defensivă”
– Se va reuși reducerea transferurilor nejustificate de pacienți?
– Sunt sceptic în ceea ce privește reducerea transferurilor. A apărut un model de comportament, o formă de „medicină defensivă” din cauza riscului de malpraxis. Medicii se pot sustrage responsabilitatii, transferand pacienții unor unități mai specializate.
„Pacientul să știe precis unde să meargă”
– Promisiunea unei platforme online de programare la medici și analize este utilă?
– Este o idee bine intentionata, dar lipsita de eficienta. Lipsa unui traseu clar pentru pacient, dupa consultația de specialitate, rămâne o problema semnificativa. Este necesara o lege care sa stabileasca un traseu clar si precis pentru pacienti, de la medicul de familie pana la specialisti.
„Un pat de spital costă mai mult decât un pat de hotel”
– Va fi asigurat bugetul necesrad pentru cresterea costurilor decontate?
– Este important monopolul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate să fie eliminat. Este nevoie de o concurență între furnizorii de servicii medicale. Pacientul să poată alege cel mai bun serviciu.
Managementul spitalicesc trebuie eficientizat și cuantificat, pentru a elimina risipa de resurse. Costurile actuale nu mai corespund realităţii. Costul unui pat de spital este mult mai mare decât cel al unui pat dintr-un hotel.
Reconvertirea unor spitale ar genera economii semnificative. Costurile medicamentelor si materialelor sanitare au crescut considerabil în ultimii ani.
Este nevoie de autonomie managerială pentru a se optimiza resursele si a se obține performanțe superioare.
Gestionarea resurselor umane este esențială pentru buna funcționare a unui spital.
– Despre ce fel de autonomie este vorba?
– De exemplu, pentru a angaja o asistentă medicală, un spital trebuie să obțină aprobare din partea Ministerului. Este absurd. Este necesară autonomie totală.
Dacă vrem performanță, trebuie oferită independență managerială.
De ce lipsesc Algocalmin și Paracetamol
– Absența de medicamente precum Algocalmin și Paracetamol este o problemă managerială sau financiară?
– Lipsa acestor medicamente e o problena manageriala. Managerii trebuie sa prioritizeze asigurarea medicamentelor disponibile pacienților. Nu banii disponibile.
În mod tragic, resursele pentru medicamentele generice, necesare tuturor, sunt insuficiente, în timp ce cele pentru medicamente scumpe sunt disponibile.
„Toți cei din funcții au știut, dar…”
– Sunteți optimist în privința implementării măsurilor propuse?
– Așteptăm cu interes forma finală. Principiile sunt bine fundamentate. Este remarcabil că, pentru prima oară, se discută și se abordează aceste probleme corecte.
Cei aflați în funcții până acum cunoșteau aceste probleme, dar nu au făcut nimic. Pentru că temeriile de reactii adverse locale au fost mai puternice.
Recunoașterea publică a problematicii de către responsabilii politici este un semnpozitiv.
Principalele măsuri de reformă în sănătate, anunțate luni:
- Spitalele cu un grad redus de ocupare vor fi reconfigurate, nu închise.
- Se va limita transferul nejustificat al pacienților către alte spitale.
- Se va stimula utilizarea ambulatoriilor și se va prelungi programul acestora.
- Toți medicii vor fi obligați să acorde consultatii la spital.
- Se va implementa un sistem de raportare a costurilor reale pentru o planificare financiara reala.
- O platformă online de programare pentru pacienți va ajuta la organizare.
- Salarizarea va ține cont de performanță.
- Se urmărește eliminarea factorilor politici din numirea managerilor de spitale.
- Numirea șefilor de secție trebuie sa fie decisa pe criterii stabilite la nivel local/regional.