Statuia colosală a lui Constantin cel Mare de la Roma, dedicată primului împărat creștin, și durata expunerii sale

Până la sfârșitul acestui an, pelerinii și vizitatorii pot admira o copie a statuii colosale a lui Constantin cel Mare, primul împărat roman creștin. Aceasta poate fi vizitată în Roma, lângă Muzeul Capitolin. Potrivit TurismoRoma, statuia este o reproducere la scară 1:1, realizată pe baza cercetărilor istorice și expusă în grădina Villa Caffarelli.

Sculptura a fost realizată în conformitate cu surse epigrafice și fragmentele originale, cele care au supraviețuit până în prezent – capul, brațul drept, mâna dreaptă, încheietura, genunchiul drept, fluierul piciorului drept, talpa dreaptă, piciorul stâng – toate provenind de la originalul din Colosul lui Constantin, sculptat între anii 312 și 315 d.Hr.

Statuia reprodusă, cu o înălțime de 13 metri, înfățișează pe împăratul Constantin cel Mare în postura zeului Jupiter, îmbrăcat într-o togă aurie, așezat pe un tron, cu globul în mâna stângă și sceptrul în mâna dreaptă. Accesul la spațiul unde este expusă statuia este gratuit, fiind deschis între orele 9:30 – 18:30. Expoziția va fi disponibilă până pe 31 decembrie 2025. Un alt colos din bronz, înalt de 12 metri și dedicat împăratului, realizat în anul 326 d.Hr., are fragmente expuse la Muzeul Capitolin, cu acces contra-cost (începând de la 22 euro).

Pentru realizarea acestei sculpturi, fiecare fragment a fost digital reconstruit în 3D și plasat pentru a recrea aspectul original, asemenea monedelor antice. Istoricii sugerează că inspirația pentru statuie a fost fie statueta lui Zeus din Olimpia, creată de Fidias în secolul al V-lea î.Hr. în Grecia antică, fie o copie după o statuie a împăratului Claudius.

După crearea modelului digital, sculptura a fost reconstruită în format fizic din marmură, rășină, poliuretan, pulbere de marmură, foiță de aur și ipsos, completând segmentele dispărute definitiv. Pentru a reduce costurile, s-au folosit materiale care să imite marmura și bronzul. Structura interioară inițială, realizată din cărămizi, lemn și bare metalice, a fost ulterior înlocuită cu aluminiu pentru o montare facilă.

Constantin cel Mare s-a născut în teritoriul actual al Serbiei

Potrivit Britannica, Constantin cel Mare a fost primul împărat roman creștin. S-a născut pe 27 februarie, în anul 280 d.Hr., în orașul Nis, în prezent în Serbia. A fost fiul ofițerului roman Flavius Valerius Constantius și al cunoscutului său partener, Elena. În 293, tatăl său a fost numit Cezar, primind titlul de Constantius I Chlorus.

El a servit sub conducerea împăratului cu titlul de Augustus, Maximian, din Imperiul Roman de Apus. La acea vreme, patrimoniul era guvernat de o Tetrarhie formată din doi Auguști și doi Cezari, succesorii fiecaruia. În vest, conducea un Augustus și un Cezar, iar în est, alți doi conducători.

În 289, Constantius s-a separat de Elena și s-a căsătorit cu fiica vitregă a lui Maximian. Constantin, fiul său, a crescut la curtea împăratului Dioclețian, în Nicomedia (în Turcia modernă). Acolo l-a întâlnit pe episcopul Eusebius din Cezareea.

Tinerețea lui Constantin cel Mare

Educat după cele mai înalte standarde ale epocii, Constantin vorbea în principal limba latină, fiind mai puțin fluent în greacă. În 305, după abdicarea lui Dioclețian și Maximian, pe tron au urcat Galerius și Constantius. Cezarii au fost desemnați astfel: Galerius Maximinus în Est și Flavius Valerius Severus în Vest.

Constantin, dorind să se alăture tatălui în Gesoriacum (actualul Boulogne), a traversat insula Britania și a participat la campanii militare. Tatăl său a decedat în 306, la Eboracum (Yorkul de astăzi). Constantin a fost proclamat împărat de către armata sa și a dus lupte civile împotriva lui Maxentius, fiul lui Maximian, care se războia pentru tron la Roma.

Maxentius l-a detronat pe Severus, numit împărat de Galerius, și l-a înlocuit cu Licinius. În 310, Maximian s-a sinucis (unele surse menționează că a fost ucis). În 307, Constantin s-a căsătorit cu fiica lui Maximian, Fausta, a doua sa soție.

Bătălia de la Podul Milvius

În 312, Constantin a invadat Italia pentru a-l învinge pe Maxentius, înbărbătat la Podul Milvius, aproape de Roma. Conform legendelor, el a avut o viziune cu o cruce pe cer și inscripția „In hoc signo vinces” („Prin acest semn vei birui”). După visul în care i-a apărut Iisus Hristos, care i-a dat instrucțiuni, împăratul a ordenat soldaților să deseneze pe scuturi semnele X și P – simbolul Chi-Ro, monograma lui Hristos.

Picturi cu scena Bătăliei de la Podul Milvius, realizate de asistenți ai lui Rafael, inclusiv Giulio Romano între 1520 – 1524, pot fi admirate la Muzeul Vaticanului.

Văzând scuturile decorate cu monograma lui Hristos, Maxentius s-a înfricoșat și a căzut în Tibrul, aciuindu-se în apă. Constantin a obținut victoria și a devenit împărat complet al întregului Imperiu Roman, în timp ce Licinius a rămas conducător al Imperiului Roman de Est, după înfrângerea lui Maximinus.

În 324, Constantin l-a învins pe Licinius și a devenit singurul conducător al întregului Imperiu Roman. El a redenumit orașul Bizanț în Constantinopol, transformându-l în „A Doua Romă” în anul 330, după ce l-a extins și modernizat.

După trei secole de persecuții, Creștinismul a fost recunoscut oficial în Imperiul Roman

Constantin a fost primul conducător roman care a recunoscut credința creștină ca religie oficială și a trecut-o în rândul celor autorizate după ce l-a învins pe Maxentius. În 313, după întâlnirea cu Licinius în Mediolanum, a emis Edictul de la Milano, prin care creștinii obțineau toleranță și dreptul de a-și recupera proprietățile confiscate în urma persecuțiilor. Totodată, a rămas adept al cultelor romane politeiste până la sfârșitul vieții.

În 325, a convocat Primul Conciliu de la Niceea, pentru a discuta natura Sfintei Treimi și controversele legate de Arianism, susținut de Arius din Alexandria. Acestia afirmau că Fiul lui Dumnezeu nu este de aceeași natură cu Tatăl, fiind creație.

Chiar dacă formularea Credinței și legea canonică au fost stabilite, arianismul a persistat în regatele germanice. În 326, Elena, mama împăratului, a efectuat un pelerinaj în Țara Sfântă, unde se spune că ar fi descoperit Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. A propus săpături pentru a găsi Sfintele Moaște și a construit Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, precum și biserici la Betleem, locul nașterii Mântuitorului.

Împăratul roman care s-a botezat pe patul de moarte

La Constantinopol, Constantin a realizat fundațiile viitoarei Catedrale Hagia Sofia și Biserica Sfântul Apostoli. La Roma, construcția Bisericii Sfântul Petru a început după anul 320. De asemenea, mai multe biserici au fost construite în Trier, Cirta, Nicomedia, Antiohia, Gaza, Aquileia și Alexandria.

Constantin și-ar fi dorit să fie botezat în râul Iordan, însă nu a avut această oportunitate. În 337, pe durata unei campanii împotriva Persiei, s-a îmbolnăvit în apropiere de Nicomedia și a fost botezat acolo. A purtat hainele imperiale, în culoare purpuriu, dar după botez a primit o robă albă de neofit. A decedat pe 22 mai, în timpul campaniei, la Ancyrona, la vârsta de 65 de ani, fiind înmormântat în Constantinopol, în Biserica Sfinților Apostoli, care a fost demolată de otomani în 1461. Resturile sale sunt pierdute, iar locul a fost înlocuit de Moscheea Fatih.