Proteste în Teheran, Iran, 9 ianuarie 2026. Fotografie: Middle East Images/ABACA / Profimedia
Ne imaginează cum ar fi arătat România Socialistă dacă visul de opresiune al lui Nicolae Ceaușescu s-ar fi realizat complet? Imaginile actuale din Iran simbolizează, după mai bine de jumătate de secol, aceleași aspirații malefice de a elimina, prin teroare, spiritul de libertate și demnitate al unei națiuni. Cadavrele de pe străzi și din spitale relevă conflictul deschis între teocrația criminală de la Teheran și națiunea pe care o opresc, afirmă profesorul de drept constituțional Ioan Stanomir, într-un articol de opinie publicat astăzi.
De această dată, expresiile sofisticate și eufemismele nu mai pot masca realitatea evidentă a ororii. În ciuda izolării stricte a Iranului, un glas de disperare al celor executați cu sânge rece ajunge și la noi. Crimele din Iran nu mai pot fi considerate simple accidente ale istoriei: ele reprezintă imaginea brută a barbariei pe care o susține totalitarismul islamist.
„Asemenea comunismului sau nazismului, islamismul din Iran nu poate fi moderat sau reformulat”
Republica Islamică Iran, stat care a declarat război națiunii însăși, nu este o dictatură obișnuită, condusă doar pentru control și jaf. Ea este o ideocrație, bazată pe un proiect referitor la om, societate și relațiile internaționale. Ideologia islamistă din centru nu acceptă compromisuri cu opoziția. Asemenea comunismului sau nazismului, islamismul de la Teheran nu poate fi moderat sau reformulat. Singura cale este eliminarea totală.
Victimele actuale din Iran sunt executate și torturate pentru că au înțeles că respectul pentru demnitatea lor nu poate coexista cu controlul strict al unui regim teocratic carceral. Aceste victime, acuzate de agenți infiltrați, sunt eliminate de un sistem de opresiune consolidat de-a lungul vremii: totalitarismul este o construcție a fricii, iar morții de pe străzile iraniene reprezintă o manifestare terifiantă a acesteia.
De la partenerii săi chinezi, Iranul a învățat să folosească tehnologia în scopuri criminale: izolarea digitală devine un obiectiv al noilor regimuri totalitare. Cortina de fier care se coboară acum servește drept pătură peste trupurile celor uciși, iar ororile trebuie ascunse în liniștea morții electronice pentru a putea continua procesul de exterminare.
„Neglijarea nu face decât să întărească agresivitatea regimului islamist”
Dincolo de granițele acestei națiuni aflate în conflict cu propriul popor, o comunitate internațională pare să ezite să acționeze decisiv, în ciuda apelurilor de a renunța la violență. Statele Unite trebuie să gestioneze o dilemă strategică dificilă: intervenția militară directă poate fi interpretată de regim ca un motiv pentru escaladarea conflictului, în timp ce inactivitatea doar întărește tendința criminală a regimului islamist.
Tiranul de la Teheran, slăbit temporar de campaniile militare israeliene și atacurile americane asupra infrastructurii sale nucleare, păstrează resurse și determinarea de a-și menține puterea. Tactica criminală actuală are rolul de a restabili frica ca principal instrument de control și supunere.
Conflictele împotriva națiunii iraniene reprezintă un moment crucial în istoria unui regim al crimei și opresiunii. Ce poate oferi tirania instaurată în 1979 celor aflat sub dominație este doar moarte și sclavie. Ordinea impusă în Iran se bazează pe sângelui și teroare, eliminând orice inhibiție morală.
Menținerea islamismului în poziție de putere înseamnă afirmarea voinței de exterminare colectivă. Parte a „axe răului”, cooperând cu China comunistă și cu Rusia, republica islamistă iraniană a ales să continue pe calea violenței de stat, iar nimic nu pare să o oprească. Barbaria învinge demnitatea unei națiuni, iar sistemele totalitare din Teheran rămân intacte.
Articolul a fost inițial publicat în Contributors.ro.