Echipa de cercetare condusă de Peter Pongracz a realizat un studiu asupra comportamentului atașamentului pisicilor de terapie în cadrul unui experiment denumit „situația stranie”. În cadrul experimentului, 15 pisici au fost supuse unor teste comportamentale pentru a analiza modul în care se raportează la stăpâni și la străini.
Rezultatele studiului despre atașamentul pisicilor
Testul a vizat observarea reacțiilor pisicilor în scenarii variate: prezența stăpânului, a unui străin, a ambelor sau lipsa totală a acestora. Cercetătorii au urmărit comportamente precum apropierea fizică de stăpân, urmărirea acestuia în încăpere și reacțiile de anxietate la lăsarea singur.
Rezultatele arată că pisicile nu au manifestat preferințe semnificative pentru stăpâni în comparație cu persoane necunoscute. Felinele sociabile acceptau interacțiuni și mângâieri atât din partea stăpânilor, cât și a străinilor. Pisicile mai rezervate evitau contactul în mod similar cu ambele categorii.
Coordonatorul studiului a declarat că, deși pisicile pot menține relații funcționale și armonioase cu oamenii, nu manifestă o dependență emoțională clară față de aceștia ca „refugiu sigur” în momente de nesiguranță.
Diferențele între câini și pisici
Comportamentul pisicilor diferă semnificativ de cel al câinilor în situații stresante sau noi. Câinii caută sprijin emoțional în stăpâni, manifestând anxietate dacă sunt lăsați singuri și liniștindu-se la întoarcere.
Pisicile, în schimb, au un profil mai independent. Această diferență poate fi explicată prin istoria lor evolutivă. Câinii au fost selectați timp de mii de ani pentru cooperare strânsă cu oamenii, în timp ce pisicile, prădători solitari, au păstrat comportamente de autarhie.
Studiul accentuează faptul că pisicile domesticite pot supraviețui independenți, adaptându-se rapid la viața fără implicare constantă din partea stăpânilor. Aceste legături, însă, nu sunt de aceeași natură ca cele ale câinilor și sunt mai flexibile.
Rezultatele indică faptul că, în istoria lor, relatările între pisici și oameni s-au bazat mai mult pe beneficii reciproce, oferiți de mediu acces la hrană și protecție în gospodării și ferme. Pisicile domesticite au păstrat și caracteristicile de prădători solitari în lumea lor.
Studiul demonstrază diferențele în comportament și atașament între cele două specii, însă relevanța acestuia nu implică o asociere directă cu dependența afectivă sau nevoia de sprijin emoțional.