Un studiu recent asupra ADN-ului antic din regiunea Rin-Meuse arată că migrările și interacțiunile dintre populațiile din perioada neolitică au fost mai complexe decât se credea anterior, evidențiind coexistenta și amestecul genetic între vânătorii-culegători și fermieri.
ADN-ul din perioada neolitică relevă interacțiuni complexe
Analiza ADN-ului rămășițelor umane din Belgia și Olanda, din perioada neolitică, indică o legătură între populațiile preistorice din nord-vestul Europei și migrațiile care au influențat ulterior Marea Britanie. Cercetarea a fost realizată în cadrul unui proiect internațional coordonat de cercetători de la Harvard University, care s-au concentrat pe situri arheologice din regiunea Rin-Meuse, o zonă caracterizată atât de câmpii fertile pentru fermieri, cât și de regiuni mlăștinoase cu resurse naturale abundente.
Rezultatele au fost surprinzătoare pentru specialiști. ADN-ul unor indivizi din ultimele secole ale neoliticului din Belgia arată că aceștia aveau cel puțin 50% moștenire genetică de la vânătorii-culegători locali, pe lângă componenta genetică a fermierilor veniți inițial din Anatolia. Această descoperire indică faptul că aceste comunități nu au dispărut complet odată cu răspândirea agriculturii, ci au continuat să existe și să se amestece genetic timp de secole.
Rolul femeilor în răspândirea agriculturii
Analiza ADN-ului mitocondrial și a cromozomilor Y, care urmăresc liniile genetice materne și paterne, evidențiază o diferență care susține teoria unei integrări sociale și genetice între comunitățile de vânători-culegători și fermieri. În rămășițele studiate, majoritatea liniilor materne proveneau de la fermieri neolitici, în timp ce cromozomii Y indicau originea din populații de vânători-culegători.
Acest tip de amestec sugerează că femeile din comunitățile agricole s-ar fi integrat în grupurile de vânători, iar astfel de contacte și alianțe sociale au favorizat răspândirea cunoștințelor despre agricultură. Modelul susține o teorie conform căreia răspândirea agriculturii nu a fost doar rezultatul migrațiilor masive, ci și al interactionărilor sociale și al schimburilor culturale.
Migrația din stepele rusești și impactul asupra Europei
Un eveniment major în evoluția populației din Europa a avut loc în urmă cu aproximativ 4.600 de ani. În acea perioadă, populațiile pastorale provenite din stepele rusești au început să migreze spre vest, împunând cultura Corded Ware. Ulterior, aceste grupuri s-au transformat în cultura Bell Beaker, recunoscută pentru vasele de ceramică decorate.
Studiile genetice arată că, în regiunea Rin-Meuse, circa 80% din moștenirea genetică a populației de pe acea vreme provenea din aceste migratoare din stepe. La scurt timp, aceste populații s-au răspândit și în Marea Britanie, unde au înlocuit în mare parte populația de fermieri care construiseră monumente precum Stonehenge, în epoca bronzului.
Deși schimbările genetice sunt evidente, cercetătorii subliniază că situația este mai complexă decât pare și că noile descoperiri pot dezvălui o istorie mai nuanțată a interacțiunilor dintre populații și migrări în Europa preistorică.
Studiile și analizele ADN-ului antic continuă să ofere o perspectivă mai detaliată asupra proceselor de amestec și diversificare a populatiilor în trecut, arătând o imagine în care populațiile nu au dispărut complet, ci s-au transformat și au contribuit la formarea populației moderne.