Neanderthalienii au fost populazioni dispărute care au dominat mare parte din Eurasia între 400.000 și 45.000 de ani în urmă. Recent, două studii bazate pe analiza ADN-ului antic au oferit noi perspective despre modul în care aceștia au supraviețuit și s-au răspândit, dar și despre cauza dispariției lor.
Descoperiri genetice din fragmente mici
Analiza ADN-ului antic, obținut din fragmente de os de doar 2,5 centimetri, a permis cercetătorilor să decodeze genomurile neanderthalienilor din diferite regiuni. Un astfel de fragment a fost găsit în Peștera Denisova din regiunea Altai, in sudul Siberiei, acoperind o perioadă de peste 100.000 de ani.
Comparând aceste genomuri, specialiștii au descoperit că populațiile de neanderthalieni s-au diversificat rapid, acumulând diferențe genetice în timp scurt. Cercetările sugerează că această divergență se datorează consangvinizării în grupuri mici, împrăștiate pe suprafețe vaste, restrânse în estul arealului lor.
Geneticianul Diyendo Massilani explică că, din cauza consangvinizării și a populațiilor limitate, mutațiile dăunătoare s-au acumulat mai rapid. Cu toate acestea, ei au reușit să trăiască timp de aproape 400.000 de ani, un interval de timp mai lung decât cel al existenței umane moderne.
„Dacă mediul rămânea stabil, mutațiile nu ar fi reprezentat un obstacol major pentru supraviețuire”, afirmă Massilani. Evoluția populațiilor mici s-ar fi desfășurat mai rapid, dar cu un risc crescut de impact negativ din cauza mutațiilor.
Refugii în sud-vestul Europei și diversitatea genetică
Un alt studiu a analizat răspândirea neanderthalienilor din Europa în ultimii 130.000 de ani, utilizând ADN-ul mitocondrial, transmis de la mamă la copil. Conform cercetărilor, în perioada de maximum a diversității genetice, până în urmă cu 75.000 de ani, neanderthalienii erau răspândiți larg pe continent, cu situri și schelete vizibile în diferite regiuni.
După această perioadă, odată cu instaurarea unei epoci glaciare între 75.000 și 65.000 de ani, populațiile au început să se restrângă, fiind mai concentrate în sud-vestul Europei, în peșteri din sudul Franței. În restul zonei, populațiile au dispărut în urma retragerii glaciațiilor.
După ieșirea din epoca glaciară, neanderthalienii au reînceput să se răspândească în Eurasia, de la Spania până în Munții Caucaz, dar diversitatea genetică din acea perioadă a fost extrem de redusă, iar populațiile au rămas mici.
Geneticianul Cosimo Posth subliniază că, până în urmă cu 60.000 de ani, doar o singură linie genetică a supraviețuit, ceea ce indică o reducere drastică a varietății genetice a neanderthalienilor.
„Dimensiunea efectivă a populației a fost mică, iar resursele disponibile nu erau suficiente pentru suportarea grupurilor mari”, explică Posth.
Timpul limitat până la dispariție
Variațiile climatice mai ales din urmă cu aproximativ 45.000 de ani, au coincis cu apariția oamenilor moderni în Europa. Specialiștii recunosc dificultățile de adaptare ale neanderthalienilor la aceste schimbări rapide.
Geneticienii au descoperit că, în doar 3.000 de ani, populația efectivă a scăzut semnificativ, atingând un minim în urmă cu circa 42.000 de ani. În cele din urmă, aceștia au dispărut complet în fața avansului oamenilor moderni și a schimbărilor climatice.
Pentru specialiști, această dispariție rapidă reflectă vulnerabilitatea unei populații mici, susceptibile la extincție din cauza condițiilor nesusținătoare. Variabilitatea genetică redusă, combătută de evoluție și de adaptare, nu a mai fost suficientă pentru supraviețuire în fața noilor provocări.