Un studiu recent relevă că, în România, vârstnicii sunt recunoscuți pentru generozitatea lor, dar se confruntă cu o percepție scăzută asupra bucuriei de a trăi. În timp ce aceștia susțin financiar copiii și nepoții, mulți se simt inutili și consideră că reprezintă o povară pentru familie. În același timp, percepția asupra momentului de început al bătrâneții și stilul de viață al seniorilor reflectă diferențe culturale și problematici de sănătate.
Seniorii români sprijină financiar tinerii din familie
Majoritatea vârstnicilor români investesc în mod ocazional în plata facturilor pentru copiii și nepoții lor, o situație demonstrată de datele studiului, conform cărora 83% dintre aceștia contribuie la cheltuieli familiale. Această cifră plasează România în topul celor 10 țări analizate pentru generozitate familială.
Cu toate acestea, sprijinul financiar nu este acompaniat de o satisfacție sufletească notabilă. Peste 45% dintre bunici se consideră o povară pentru cei dragi, indicând un sentiment de inutilitate, în ciuda ajutorului material oferit. Relația cu tinerii pare să fie adesea tensionată și contrar așteptărilor comune, seniorii nu resimt adesea bucuria de a fi utili.
Percepția asupra bătrâneții și impactul asupra sănătății
O diferență culturală semnificativă îl diferențiază pe român de alte națiuni europene: percepția asupra momentului în care începe bătrânețea. În România, vârsta de 57 de ani este considerată pragul începutului de bătrânețe, comparativ cu Italia, unde seniorii se simt bătrâni abia la 67 de ani, la vârsta oficială de pensionare.
Această percepție timpurie are consecințe asupra sănătății. Statisticile Eurostat indică faptul că, după vârsta de 65 de ani, un român mai poate spera la doar patru ani de viață sănătoasă. În schimb, în Suedia, această perioadă se extinde la 14 ani, iar în Germania la 12 ani.
Stilul de viață al pensionarilor români este caracterizat de mobilitate redusă și cheltuieli limitate. Bugetul lunar fiind dedicat strict cheltuielilor esențiale, majoritatea seniorilor nu includ activități recreative, culturale sau sociale în rutina lor, iar îngrijirea personală sau ieșirile în oraș sunt rare.
Motivul pentru care seniorii evită călătoriile
Rezistența la cheltuieli pentru excursii sau vacanțe poate fi explicată prin influence educației din deceniile trecute. Alexandru Bratu, directorul Centrului pentru Persoane Vârstnice Brașov, afirmă că seniorii din România nu au fost învățați din punct de vedere social să călătorească, fiind bănuiți că nu pot depăși anumite restricții sau bariere mentale.
Această inhibiție contribuie la lipsa dorinței de a explora lumea, chiar dacă economic ar avea resurse pentru astfel de experiențe. Cu toate acestea, există exemple pozitive, precum Elena Ghenoiu, o fostă profesoară de 64 de ani, care a folosit economiile sale pentru a călători și pentru a participa activ la viața culturală, contrazicând stereotipurile despre bătrânețe.
Transformarea percepției asupra îmbătrânirii în România
Specialiștii avertizează că, odată cu îmbătrânirea populației europene, starea de bine a seniorilor trebuie să devină o prioritate pentru guvern. Într-un context în care numărul persoanelor de vârsta a treia continuă să crească, îmbunătățirea calității vieții bătrânilor, în sensul asigurării unui trai activ și recreațional, reprezintă o provocare socială majoră pentru România.