Summit-ul de la Anchorage s-a soldat cu o serie de erori grave ale delegației americane, agravate de un protocol diplomatic ineficient, o performanță remarcată la nivel global. Această întâlnire a reprezentat un eşec major, nu doar pentru Statele Unite, ci mai ales pentru Ucraina și Europa, conform unui articol al profesorului de drept constituţional Radu Carp, publicat de HotNews.
Donald Trump a promis, în timpul campaniei electorale, că va pune capăt războiului din Ucraina în 24 de ore de la preluarea mandatului. Cu toate acestea, aproape şapte luni de la instaurarea sa la Casa Albă, conflictul ucrainean nu prezintă semne de finalizare.
Obiectivele lui Vladimir Putin în războiul din Ucraina, de la 24 februarie 2022 până în prezent, rămân neschimbate: demilitarizarea Ucrainei, inclusiv eliminarea totală a capacităţii sale militare şi renunţarea la aspiratiile de aderare la NATO; denazificarea, adică îndepărtarea preşedintelui Zelenski de la putere şi instaurarea unui regim pro-rus la Kiev; şi dizolvarea statului ucrainean, considerat de Rusia ca artificial. Ucraina nu are dreptul să existe, populaţia sa fiind percepută de Rusia ca nişte ruşi care şi-au pierdut memoria datorită propagandei occidentale. Putin îşi menține poziţia în mod consecvent pe parcursul întregului conflict, spre deosebire de alţi lideri politici a căror viziune s-a schimbat.
O contradicţie în revendicările lui Putin
Federaţia Rusă rămâne un proiect colonial activ, fără obstacole semnificative. Expansiunea sa se bazează pe ideea ruski mir: oricine vorbeşte limba rusă, indiferent de ţara în care se află, presupune că este apărat de Moscova, inclusiv prin acţiuni directe împotriva statului respectiv. Această atitudine este similară cu ideea unui potenţial imperiu britanic care ar considera vorbitorii de limba engleză din statele europene ca supuşi ai Coroanei. Conceptul că unii folosesc limba rusă ca lingă franca, asemenea latinei sau englezei, fără implicaţii privind apartenenţa la Federaţia Rusă, este străin lui Putin.
Ucraina, pe de altă parte, îndeplineşte toate condiţiile de stat: recunoaşterea internaţională, inclusiv a Crimeii; folosirea limbii ucrainene; şi, cel puţin la nivel teoretic, garanţiile de securitate din Memorandumul de la Budapesta din 1994.
Diferenţa fundamentală între Ucraina şi Federaţia Rusă nu este doar culturală, ci şi juridică, ţine de definirea teritoriului în Constituţiile celor două state. Ucraina nu poate renunţa la părţi ale teritoriului său naţional. În septembrie 2022, Rusia a organizat referendumuri falsificate în patru regiuni ucrainene (Donețk, Lugansk, Herson şi Zaporojie), care au solicitat aderarea la Rusia. Aceste referendumuri nu sunt recunoscute de statele occidentale şi de Ucraina, dar au primit recunoaştere din partea unor aliaţi ai Rusiei. Putin a insistat, de asemenea, asupra modificării Constituţiei ruse pentru a include aceste regiuni în teritoriul său. Aceste acţiuni au blocat orice discuţie constructiv- negociată.
Putin s-a confruntat cu prima contradicţie logică a declaraţiilor sale: pentru regiunile Herson şi Zaporojie se poate propune un acord de pace bazat pe îngheţarea frontului actual, dar în cazul Doneţk şi Lugansk, se cere reunificarea lor cu Rusia. Oficialii SUA nu au pus în evidenţă această contradicţie.
Trump, un negociator lipsit de onestitate
Putin şi delegaţia sa au fost lăsaţi să-şi justifice logica lor discutabilă la Anchorage. În schimb, Donald Trump a criticat-o pe Ucraina, acuzând-o de „lipsă de atenţie” la detalii constituţionale, în loc să se concentreze pe concesiuni teritoriale în favoarea Rusiei. Acest tratament discriminatoriu evidenţiază lipsa lui de integritate în negocieri.
Dacă delegaţia americană ar fi dorit să argumenteze impotriva logicii ruseşti, ar fi putut invoca precedentul Poloniei după cel de-al Doilea Război Mondial, care a cedat teritorii Rusiei. Stalin a folosit o tactică similară cu cea a lui Putin, modificând Constituţia URSS pentru a include anumite teritorii în componenţa statelor sale. Cu toate acestea, Stalin a fost de acord cu restituirea unor teritorii. Pentru Rusia, Constituţia este un instrument tactic, nu o obligaţie strictă.
Un negociator cinstit ar fi cerut ambelor părţi să se angajeze în modificarea constituţiilor respective după finalizarea negocierilor de pace. Trump nu a acţionat astfel, cerând Ucrainei să-şi încalce propria Constituţie, fără a insista pe un comportament similar din partea Rusiei.
Alte contradicţii în poziţia Rusiei privesc condiţiile necesare încheierii războiului. Un război major nu se încheie doar printr-un acord de pace, ci printr-o încetare a focului sau prin armistiţiu. Trump a adoptat logica lui Putin, ignorând necesitatea unor etape intermediare în procesul de negociere.
Un precedent: armisțițiul ruso-român
România a cerut un armistiţiu imediat după 23 august 1944. URSS a tergiversat semnarea unui astfel de acord pentru a putea executa arestări şi interogatorii în rândul armatelor române. Înţelegerea lui Trump a procesului de negociere seamănă cu atitudinea URSS din acel context.
Pentru Rusia, termenul „armistiţiu” este evitat întrucât implică recunoaşterea unui conflict, o acţiune pe care Putin o evită. Trump pare nefamiliarizat cu aceste distincţii.
Putin, pregătit pentru negocieri; Trump, lipsit de pregătire
Delegaţia rusă a acordat o importanţă specială detaliilor istorice şi simbolice în negocieri. Alegerea Alaska nu a fost întâmplătoare, având o legătură istorică cu Rusia. Putin a prezentat o serie de argumente istorice şi culturale, înarmându-se cu hărţi şi documente, pretinzând că Donbas şi alte regiuni ucrainene sunt teritorii rusești străvechi. Delegaţia americană a fost mult mai puţin pregătită istoric pentru negocieri.
Lipsa expertizelor necesare din partea delegaţiei americane este o lecţie pentru alte ţări.
Un „deal” personal cu Trump
O altă contradicţie priveşte exploatarea metalelor rare în Ucraina. Trump a propus Ucrainei să cedeze accesul la aceste resurse în schimbul unui acord cu SUA. Această propunere este contradictorie, având în vedere că resursele se află în regiunile conflictuale. Un negociator cinstit ar fi clarificat poziţia sa vizavi de acordurile semnate anterior.
Ucraina beneficiază de acorduri de garanție
Ucraina are garanţii de securitate, inclusiv din partea SUA prin Memorandumul de la Budapesta. Cu toate acestea, acordurile bilaterale cu state NATO nu se traduc neapărat în garanţii. Trump pare să ignore acordurile existente.
Liderii europeni încă dezbat garanţiile de securitate adecvate pentru Ucraina. Atitudinea mai clară a lui Giorgia Meloni a fost preluată, dar nu dezvoltată de către alţi lideri. Israelul reprezintă un exemplu de securitate fără garanţii formale.
Un eşec istoric
Summit-ul de la Anchorage a fost un eşec major pentru SUA şi pentru Europa. Trump a manifestat o ciudată uitare în legătură cu propriile argumente anterioare. Acest eşec va afecta relaţiile internaţionale pentru generaţii.
*Articolul a apărut inițial pe Contributors.