La numai 12 ani, Sonia Barbu (va împlini 13 ani pe 12 noiembrie) se afirmă deja ca un fenomen în fotbalul feminin românesc. Nu doar la nivel de juniori, ci și în categoria de tineret, ea evoluează deja la U19, unde se integrează fără dificultate, în ciuda adversarelor cu 6-7 ani mai în vârstă. Este un exemplu de pasiune autentică.
- „Pasiune autentică” este un serial în care Gazeta Sporturilor își propune să evidențieze cazurile excepționale din sportul juvenil, inclusiv din disciplinele mai puțin promovate.
A descoperit-o întâmplător fostul fotbalist Răzvan Pădurețu, care de ceva vreme s-a dedicat antrenamentului cu copii, fiind și fondatorul unui mic club privat de fotbal, „La Squadra”.
Sonia a avut prima întâlnire cu fotbalul în clasa a III-a, la vârsta de 9 ani. A mai cochetat cu handbalul, având rol de portar, dar recunoaște că „nu a fost pentru mine, m-am oprit odată cu izbucnirea pandemiei”.
Un „fluturaș” a întors soarta
La începutul anului școlar 2022-2023, a aflat de echipa de fotbal condusă de Pădurețu. Acesta își organiza deja antrenamente cu tinerii pe terenul școlii, iar Sonia îi urmărea frecvent în timp ce se antrenau.
Fără experiență în domeniu, a găsit un flyer școlar în care era invitata să se înscrie în grupa „La Squadra”. A plecat acasă și i-a rugat pe părinți să o lase să practice fotbal. Inițial, părinții au fost surprinși și reticenți.
De unde până unde fotbal, dacă nu aveau exemple în familie sau cerc apropiat? Însă Sonia a persistat, iar într-o zi, tatăl ei, Dan, fost fotbalist amator, a decis să o însoțească, spunând „Hai să vedem ce iese”.
Povestește Sonia: „Am găsit flyer-ul și m-am tot rugat de tata să mă lase să joc. Voiam doar să fac sport, să-mi consum energia și să socializăm. La început, nu credeam că voi ajunge să joc la un nivel atât de înalt, ci doar să îmi petrec timpul și să învăț lucruri noi. Aveam colegi acolo și am rămas să continui”.
Îmi plăcea să fiu portar, am avut o conexiune bună cu fetele și am rămas pe această poziție. Am început să particip tot mai frecvent la antrenamente și tot mai mult îmi plăcea să învăț lucruri noi. La început, nu știam nimic despre fotbal, dar mă descurcam, iar antrenorul Pădurețu m-a învățat tehnici și coordonare. Am exersat acasă și aceste eforturi au dat roade.
Când am început fotbalul, nu-mi imaginam că voi atinge astfel de performanțe. Acum, îmi doresc să ajung cât mai sus. Am tot ce-mi trebuie și cu muncă, pot realiza orice. Visul meu este să joc pentru FC Barcelona. Nu sunt sigură încă, dar acolo vreau să ajung, la cel mai înalt nivel
– Sonia Barbu, 12 ani, jucătoare la Rapid pentru categoria U15 și U19
Răzvan Pădurețu: „Nu am mai întâlnit o fetiță ca Sonia! Fotbalul poate fi învățat, dar talentul natural nu”
Răzvan Pădurețu își amintește prima întâlnire cu Sonia: „Era o fetiță fragilă, fără experiență în fotbal. Însă, era extrem de receptivă și avea dorință de a învăța. M-a impresionat viteza cu care asimila noile informații. În doar 3-4 luni, a ajuns la același nivel cu elevii care studiau cu mine de peste un an”.
Într-o perioadă, am selectat aproximativ 10 jucători cu potențial și am lucrat suplimentar cu ei. Această etapă a ajutat-o mult pe Sonia, care a început să-și arate calitățile. A crescut din punct de vedere fizic, a câștigat forță și a dobândit o maturitate peste media vârstei sale.
Eu am fost cel care i-a transmis tehnică și tactică, dar talentul natural a fost esențial. Fotbalul poate fi învățat, dar nu se poate juca dacă nu ai anumite calități divine. Ea a avut curajul să joace și cu băieții, iar contactele dure din meciurile cu aceștia i-au dezvoltat un avantaj semnificativ.
Deși ar fi avut dreptul să evolueze cu echipa de fete U14, pentru că are abilități mai mari, ea a ales să fie pe teren cu băieții la categoria de 2012, pentru a-și testa limitele și pentru a-și îmbunătăți stilul de joc.
„Cine e acela? – Sonia!
Inițial am remarcat-o în urmă cu aproape doi ani, într-un meci al echipei La Squadra din campionatul U11, unde dribla și trăgea cu o forță remarcabilă pentru vârsta ei, ambele picioare fiind preferate.
Am întrebat printre părinți „Cine e băiețelul acela?”. În răspuns, am auzit că „e fată!” deoarece Sonia era tunsă scurt și părea mai rărită. Am început s-o urmăresc cu și mai mult interes. Avea un dribling și un șut devastator, iar mingea părea prinsă de picior, indiferent de poziția de joc.
Acum, în clasa a VI-a, Sonia s-a transformat într-o tânără elegantă, cu trăsături fine. Are aceeași eleganță în alergare și precizie în lovirea balonului, iar driblingul și șuturile rămân impresionante pentru vârsta ei.
Joc și la U15, și la U19. La U19, este mai dificil, dar cu efort și ambiție, cred că pot. Consider că muncă învinge talentul. Nu îmi este greu, m-am adaptat și mă descurc. La U19, am emoții, fiindcă adversarele sunt mai mari, dar mă feresc de lovituri. La un meci cu Dinamo, am fost lovită tare, dar am continuat jocul. Am avut un traumatism la cap, dar am reușit să opresc meciul și să nu renunț
– Sonia Barbu, 12 ani, jucătoare la Rapid U15 și U19
Competiții la U15 și U19, debutând cu o „dublă” pentru echipa națională U15
De vara anului 2024, Sonia s-a transferat la Rapid, echipă care evoluează în Liga Elitelor U15 și U19, fiind pregătită de fostul internațional Speranța Popescu. În cele două categorii, ea se numără printre cei mai buni golgheteri.
În iunie 2025, la finala Ligii Elitelor U15, Rapid a pierdut cu 2-3 în fața U Cluj, însă Sonia a fost desemnată cel mai bun atacant al turneului.
Pădurețu afirmă: „Am împrumutat-o la Rapid pentru a putea juca la fete, astfel fiind eligibilă pentru selecțiile la loturile naționale. La mine, echipele feminine nu sunt disponibile, ea jucând exclusiv cu băieții. S-a integrat rapid și are relații bune cu colegele. La Rapid, are toate condițiile pentru a se dezvolta”.
Primul său convocator la lotul U15 a venit în vara anului trecut, iar acum a primit prima selecție oficială pentru partida cu Republica Moldova, din deplasare. În primul meci, din 5 noiembrie, România a câștigat cu 11-0, iar Sonia a intrat în minutul 55, marcând două goluri, unul cu șut puternic de la marginea careului și altul după o pătrundere rapidă.
Primul său antrenor nu are dubii: „Sonia are calități tehnice, fizice și mentale, plus calitatea de lider. Are o maturitate ieșită din comun pentru vârsta ei. Nu am întâlnit o fetiță ca Sonia în ultimii ani, iar nivelul internațional al calităților ei este remarcabil. Cred că va face față lotului U15 și va fi un nume important, fiind și golghetera echipei în primul ei turneu de selecții”.
Calitățile mele? Forță, șut puternic și dribling. Puncte slabe? Viteza și coordonarea, dar muncesc mult pentru a îmbunătăți aceste aspecte. Sunt încă doar un copil
– Sonia Barbu, jucătoare Rapid U15 și U19
Sonia în imagine la vârsta de 8 ani alături de Răzvan Pădurețu
„La Rapid, îi spunem SoniAngel”
Antrenoarea Speranța Popescu, fost portar național, o apreciază: „Responsabilitatea principală o are familia și Răzvan Pădurețu, cel care a descoperit-o. Îi mulțumim pentru că a îndrumat-o către noi, la Rapid. Deși are doar 12 ani, în joc și antrenamente nu se simte diferența de vârstă, fiind o jucătoare excepțională”.
„La categoria U19, nu există limită de vârstă, iar jucătorii foarte tineri, cu excepție, pot evolua dacă sunt de nivel înalt. Sonia excelează și în acest sens, iar look-ul și jocul arată clar că nu are aproape nici 13 ani. Este meritul ei total. Pe teren, se impune ca jucătoare de bază, fiind muncitoare, tehnică și rapidă, cu un simț al porții foarte bun pentru un atacant”
„Avem o senzație plăcută că va realiza un parcurs unicat, și dacă va continua așa, va ajunge printre cei mai valoroși jucători, chiar și la nivel internațional. Sunt exemple de fete ca ea, dar odată cu vârsta apar tentații și riscul de a se abate de pe calea corectă. Sperăm să rămână pe drumul cel bun, fiindcă potențialul ei e imens”
Primul meu idol a fost Neymar. Dar, maturizându-mă, am realizat că nu are o atitudine potrivită. Apoi, am avut ca model pe Ronaldo și apoi pe Grealish. Mă identific cu stilul lui Grealish, iar idolul meu rămâne el
– Sonia Barbu, 12 ani, jucătoare la Rapid atat U15, cât și U19
Inițial mi-a fost teamă când am venit la echipa U19, având diferențe mari de vârstă și forță. Însă, colegele m-au primit bine, iar asta m-a ajutat să-mi arăt valoarea. Chiar dacă nu este grupa mea, excepțiile trebuie să joace, motiv pentru care am fost convocată și la lotul U15
– Speranța Popescu, antrenoare Rapid
Sonia știe să folosească ambele picioare. Am insistat să exerseze ambii, pentru a-și dezvolta versatilitatea. E meritul ei că a reușit să învețe acest aspect. Am instruat-o să joace atât ca număr 9, cât și ca extremă, iar cu timpul și-a dezvoltat un spirit deosebit, cu abilități native remarcabile, dar trebuie să fie atentă la creșterea ei, fiind încă un copil
– Răzvan Pădurețu, antrenor la „La Squadra”