Elveția continuă să investească în infrastructura feroviară, planificând extinderea rețelei până în 2045 și renunțarea la peste 30 de proiecte rutiere, păstrându-și poziția de lider european în transportul feroviar. Deciziile actuale se bazează pe o strategie veche de peste un secol, reflectată în ultimele decenii de inovare și dezvoltare durabilă.
Planurile de extindere a rețelei feroviare și reducerea proiectelor rutiere
Executivul elvețian, Consiliul Federal, a anunțat recent principalele direcții pentru următorii 18 ani. Se intenționează creșterea capacității feroviare și reducerea presiunii asupra autostrăzilor principale. În cadrul acestei strategii, vor fi abandonate peste 30 de proiecte rutiere, iar consultarea publică va fi lansată în luna iunie.
Pentru perioada până în 2030, prioritatea este consolidarea legăturii dintre Biel, Lausanne și Geneva. În planurile până în 2035, se vizează trenuri la interval de 15 minute între Zurich și Berna, precum și curse la interval de 30 de minute pe liniile Berna–Lucerna și Basel–Zurich. Liniile regionale vor funcționa cu orare cadențate, la jumătate de oră.
Rețeaua feroviară: performanță și punctualitate
Elveția deține cea mai densă rețea feroviară din Europa și are cele mai bune performanțe în punctualitate. În 2022, 94% dintre trenurile elvețiene au ajuns la timp, iar în cele mai bune zile, punctualitatea a fost de 99%. Anul trecut a reprezentat un record, iar 2021 a fost cel mai slab an recent, cu o rată a punctualității de 92%.
Compania națională SBB afișează în timp real problemele apărute în rețea, asigurând transparență pentru pasageri. În România, trenurile de pasageri au înregistrat, în 2024, întârzieri totale de 6,6 milioane de minute, o creștere cu 40% față de 2023, conform documentelor CFR SA.
Elveția: o țară a trenurilor spectaculoase și costisitoare
Datorită reliefului montan, Elveția are trasee feroviare renumite, precum Glacier Express și Bernina Express, considerate printre cele mai frumoase din lume. Costurile sunt ridicate; un bilet de tren Geneva-Zurich, de 279 km, costă 80 de euro dacă se achiziționează în avans, iar un abonament anual valabil pe aproape toate mijloacele de transport costă aproximativ 4.400 de euro.
Deși nu are linii de viteze de 300 km/h precum TGV, Elveția poate atinge viteze de 250 km/h pe anumite porțiuni, limita reglabilă la 200 km/h. Cele mai avansate trenuri, precum Giruno, sunt produse de compania Stadler Rail.
Dezvoltare țintită în relieful complicat prin tuneluri lungi și precise
Elveția a construit încă de la finalul secolului XIX tuneluri de mare lungime, printre care cel de 15 km, Gotthard, inaugurat în 1882. Investiția totală a fost de peste 12,5 miliarde de dolari, iar tunelul din 2016, Gotthard Base, de 57 km, a fost finalizat după aproape 20 de ani, la un cost de 12,5 miliarde de dolari.
Prin acest tunel, trenurile de pasageri pot atinge viteze de 200 km/h, iar cele de marfă 100 km/h. În planul până în 2045 mai figurează construcția tunelului Grimsel, de 8,3 km, proiect aflat în discuție de peste un deceniu.
Performanța și eficiența rețelei feroviare se datorează și electrificării complete, de aproape 99,8%, față de 38% în România și o medie europeană de 57%. Primele linii electrificate datează din 1899, fiind și primele din Europa, și au avut o viteză maximă de 36 km/h atunci. Până în 1960, electrificarea totală era aproape completă, culminând cu finalizarea tunelului de 57 km, Gotthard Base, în 2016.
Viziune pe termen lung și inovație în infrastructură
Deciziile strategice ale Elveției din ultimele sute de ani au fost ghidate de o viziune pentru dezvoltarea durabilă. În timpul Primului Război Mondial, electrificarea rețelei a fost decisa pentru a contracara criza de cărbuni, iar ulterior, inițiativa a fost extinsă pentru a face față reliefului montan și pentru a susține turismul.
Proiecte precum tunelul Gotthard, cu o lungime de 57 km, au fost realizate fără depășiri de buget și a durat aproape un deceniu până la finalizare. În același timp, tunelurile scurte, precum cel de 16 km, Jungfrau, deschis în 1912, peste 16 ani, au reprezentat facilități esențiale pentru conectarea mai rapidă a regiunilor alpine.
Elveția a demonstrat că investiția în tuneluri lungi și rețea modernizată poate transforma complet mobilitatea națională și regională, schimbând fața dezvoltării din zonele montane.