În piesa „Nunta lui Decebal”, regizată de Matei Lucaci-Grünberg, aceste descoperiri sunt analizate într-un spațiu restrâns, cu atmosferă și mentalitate provincială, în care existența este percepută ca fiind guvernată de aceleași tipare până la sfârșitul lumii. Este liniște în Amara, cu obiceiuri nerevizuite și o profundă acceptare, dar și farmecul locurilor care continuă să trăiască la nesfârșit prin neschimbare.
Personajele adulte, Vasile și Violeta (interpretate de Alexandru Papadopol și Elvira Deatcu), sunt oameni modesti, cu mai multe răspunsuri decât întrebări despre existență, care își arată afecțiunea față de fiul lor, Decebal (Eduard Buhac), printr-o tandrețe plină de dorința de protecție absolută. Acesta, însă, preferă să își trăiască tinerettea pe coline, alături de cel mai bun prieten, Mitu (Dan Pughineanu), și de Miruna (Pamela Iobaji), reprezentarea feminină care capătă semnificații fluctuante în funcție de trecerea timpului și viteza tinerilor.
Recomandări
Românul care a dorit să îl „răzbune” pe Călin Georgescu. Ce a spus înainte de plecare: „Doamne, dă-ne iertare pentru ceea ce va urma”
„Loteria vizelor” – visul și realitatea americană
Esperanțele celor trei – cu o chimie extrem de convingătoare pe scenă – încep să se contureze odată cu apropierea anului 2000, care presează noii absolvenți ai liceului să aleagă un drum, chiar dacă diferit.
Visul american prinde rădăcini în sufletele unora, reamintind de aspirațiile tinerilor din începutul secolului și mileniului, proiectate asupra celebrei „Loterii a vizelor” ca fiind un tărâm al promisiunii, aflat atunci mult mai departe decât în prezent (trecând, bineînțeles, peste aspectele geografice).
Dilema fundamentală: „Ce pot face cu viața mea, rămân aici sau plec în altă parte?” a persistat în deceniile de după revoluție, adesea fericind unele persoane, dar distrugând iremediabil unități familiale, fără posibilitatea de vindecare. Sub influența unei eclipse perpetue, asupra căreia personajele din „Nunta lui Decebal” se întreabă dacă e benefică sau dăunătoare, românii au migrat în întreaga lume, lăsând acasă așteptări dorite a fi împlinite mai mari decât distanțele globale.
Piesa de la Teatrelli explorează tema dureroasă care persistă: ce se întâmplă cu familiile după ce un membru pleacă și își schimbă existența în afara rugăciunii iubirii celor rămași, incapabili de a se despărți complet de „acasă”? Cum devin cei care pleacă? Cum se adună cei care rămân? Cât de esențială este uitarea pentru a putea merge mai departe? Și câtă valoare are reamintirea?
În centrul scenografiei semnate de Iuliana Vîlsan, cunoscută pentru evocarea melancoliilor din amintirea înghețată a câtorva decenii, cele cinci personaje – mama, tatăl, cel plecat și cei rămași – formează un amalgam de energie, amestecată cu umor și tristețe, împărțindu-și rolurile pe tot întregul spațiu al teatrului, într-un mediu intim în care povestea lor devine inevitabil prezentă și simțită din plin.
Reflecțiile adânci din spatele succesiunii evenimentelor din „Nunta lui Decebal” nu sunt doar despre trecerea timpului și migrația de generații, ci despre căldura și siguranța pe care suntem dispuși să le abandonăm, indiferent de epocă sau origine, pentru orice destinație.
GALERIA FOTO
Fotografii: teatrelli.com