După multiple amânări, ajustări tehnice și o misiune fără echipaj care a fost, pe rând, o victorie și o lecție, NASA a realizat un progres important pentru Artemis II: racheta SLS și capsula Orion au ajuns la rampa 39B de la Kennedy Space Center, pe 17 ianuarie 2026. Mutarea “imposibilului” pe rampă nu este doar un gest simbolic; marchează începutul unei etape în care fiecare verificare determină dacă lansarea va avea loc sau va fi amânată.
Misiunea, planificată să transporte patru astronauți într-un zbor de aproximativ 10 zile în jurul Lunii și revenire, reprezintă prima expediție cu echipaj uman dincolo de orbita joasă a Pământului după Apollo 17 (1972). La bord vor fi Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și astronautul canadian Jeremy Hansen, având ca scop principal să testeze capabilitatea capsulei Orion în condiții reale: sisteme de supraviețuire, navigație, comunicații și proceduri operative.
Importanța testului de alimentare
Următorul pas critic este “wet dress rehearsal”: o simulare completă în care racheta SLS este încărcată cu propulsanți criogeni (oxigen lichid și hidrogen lichid), urmată de o numărătoare inversă până aproape de aprinderea motoarelor, apoi o încetare intenționată cu câteva zeci de secunde înainte de lansare. Aceasta reproduce procesul de verificare pentru a confirma funcționarea corectă a tuturor etapelor și echipamentelor, de la alimentare și presurizare până la procedurile din sala de control.
Scopul este dublu. În primul rând, alimentarea cu combustibili ultra-reci este una dintre cele mai delicate faze pentru SLS: orice conexiune defectuoasă sau problemă tehnică poate duce la întârzieri, revenirea în depozit sau intervenții extinse, consumând zile prețioase. În al doilea rând, pentru o misiune cu echipaj, NASA trebuie să demonstreze că secvențele de verificare și deciziile de tip “go” sau “no-go” sunt solide și repetabile, înainte ca astronauții să fie ușurați la bord.
Racheta NASA destinată misiunilor lunare iese din depozit la Kennedy Space Center, în Cape Canaveral, Florida, pe 17 ianuarie 2026. Credit foto: NASA / Joel Kowsky.
Calendarul din februarie și ferestrele reale de lansare
Intervalul vizat pentru repetiția de alimentare este 2 februarie 2026, iar cel mai devreme pentru lansare este 6 februarie 2026. Totuși, această secvență depinde de rezultate; dacă apar probleme în timpul verificărilor, programul poate fi revizuit rapid, inclusiv cu revenirea rachetei în VAB pentru ajustări suplimentare. NASA a subliniat că echipa de management va evalua stadiul de pregătire după finalizarea “wet dress rehearsal”.
Cel mai important decât data “optimistă” este existența unor ferestre de lansare programate în funcție de traiectoria lunară și condițiile necesare pentru un zbor de tip free-return (rută care, în cazul unor probleme, permite evitarea Lunii și revenirea spre Pământ cu consum minim de resurse). Pentru Artemis II, au fost identificate trei perioade: 6–11 februarie, 3–11 martie și 1–6 aprilie. Un “nu” în februarie nu încheie definitiv planurile, ci mută presiunea asupra următoarelor oportunități și asupra activităților ulterioare.
De asemenea, NASA gestionează și aspectele de comunicare și siguranță. Pentru public, importanța este de a urmări un zbor “fără incidente”, fără întreruperi sau amânări neașteptate. Pentru agenție, însă, prioritar este să obțină o secvență de operațiuni consistentă: dacă alimentarea și finalizarea verificărilor se desfășoară fără evenimente neprevăzute, șansele de a realiza o lansare în ferestrele viitoare devin mai mari, reducând presiunea timpului.
Racheta pentru misiuni lunare parcurge circa 6,4 km pentru a ajunge la rampă, în cadrul unei replieri generale “wet dress” la Kennedy Space Center, pe 17 ianuarie 2026. Credit: NASA / Ben Smegelsky
Experiențele din Artemis I și motivele pentru care NASA evită improvizațiile
Artemis II urmează misiunii Artemis I (2022), un zbor fără echipaj care a validat componentele principale, dar a evidențiat și dificultățile legate de gestionarea unei rachete uriașe ce folosește hidrogen lichid. În timpul testelor, alimentarea a întâmpinat multiple provocări, precum scurgeri de hidrogen la conexiuni și ajustări ale temperaturii pentru oxigenul lichid. NASA a colectat date din experiențe reale și a ajustat proceduri și echipamente, pentru a elimina blocajele în misiunea cu echipaj.
În anul 2026, fiecare detaliu devine esențial, deoarece vorbim despre oameni în interiorul capsulei. Orion trebuie să demonstreze capacitatea de a menține un mediu sigur pentru mai multe zile, de a gestiona comunicațiile și navigația pe distanțe lungi și de a permite pilotarea manuală în cazul unor incidente. Misiunea nu include aselenizarea, dar servește drept test pentru următoarea fază: revenirea oamenilor pe suprafața Lunii.
Pentru observatori, “repetiția” poate părea un pas mediu, dar, de fapt, reprezintă filtrul care diferențiază entuziasmul de un plan realist. Pentru a evalua rapid situația, urmăriți dacă “wet dress rehearsal” se finalizează fără probleme semnificative și dacă NASA vorbește despre pregătiri pentru o lansare iminentă. Orice mențiune despre reparații, revenire în VAB sau reprogramări indică o creștere a riscului pentru luna respectivă.