Titularul României la Jocurile Olimpice s-a retras: interviu sincer despre dezamăgire și starea actuală la 26 de ani

Se estima ca unul dintre viitorii atacanți de elită ai României și fusese parte a unui moment istoric în vara anului 2021, când fotbalul s-a întors la Jocurile Olimpice după aproape șase decenii.

Născut în Sânnicolau Mare și format la LPS Banatul și Poli Timișoara, Andrei Sîntean a avut o ascensiune impresionantă în copilărie, trecând pe la majoritatea naționalelor de tineret, culminând cu participarea alături de Team România la ediția din 2021 a Jocurilor Olimpice.

La Tokyo, a evoluat în toate cele trei partide din faza grupelor, atrăgând atenția mai ales după meciul cu Noua Zeelandă (în care a fost titular), când a fost vărsat în lacrimi la fluierul de final.

Inițial, părea un drum promis pentru o carieră de succes, însă adevărul a fost altul pentru Sîntean, care a jucat și peste 45 de meciuri în prima divizie, în special pentru Hermannstadt.

Cariera lui s-a fragmentat după perioada petrecută la Sibiu (2019-2021). A continuat în ligi inferioare – experiențe uneori neobservate – până în 2025, când și-a decis retragerea.

Cutremurat de probleme familiale, jucătorul de origine bănățeană a fost nevoit să-și reconfigureze traseul și prioritățile. Fotbalul a devenit pentru el o activitate secundară, până când s-a retras complet, într-un mod discret, departe de agitația specifică sportului profesionist.

La 26 de ani, este un bărbat dedicat familiei, tată al unei fetițe născute recent și vorbește cu detașare despre încheierea bruscă a carierei sportive.

„Nu mai găsesc satisfacție în fotbalul din țara noastră”

– Andrei, cu ce te ocupi acum? De ce ai hotărât să te retragi definitiv din activitatea fotbalistică?
– Sunt în regulă, mulțumesc. De fapt, de prin 23 de ani (râde). Mai joc uneori, pentru plăcere, dar nu mai simt bucurie în fotbalul contemporan din România. Decizia mea a fost influențată de mai mulți factori, ar fi nevoie de mult timp să explic în detaliu.

– Ce a dus la „ruptura filmului” în cariera ta? Se vorbea foarte mult despre numele tău într-o perioadă, cu perspective extrem de promițătoare.
– Fotbalul e un sport în care psihicul joacă un rol esențial, iar eu am avut momente delicate în familie, de acolo a început declinul. Am avut și oferte de la echipe în condiții bune, atât din punct de vedere financiar cât și sportiv, însă acestea nu s-au concretizat, iar problemele personale m-au împins pe o cale mai dificilă… Mulți oameni judecă și comentează fără să știe nimic despre viața personală a unui sportiv, în cazul meu, majoritatea ar spune că nu am fost serios sau alte acuzări, ceea ce e total neadevărat! Toți colegii și antrenorii mei pot confirma asta.

– Ce s-a întâmplat după perioada petrecută la Hermannstadt? Rămâi dezamăgit după acei ani la Sibiu, nu?
– Nu a fost nimic grav, doar probleme personale au influențat evoluția. Dezamăgit sincer sunt doar de anumite persoane, însă, în ansamblu, am avut o experiență frumoasă. În scurtul meu parcurs, am trăit visul multor copii care aspiră la performanță, sunt recunoscător pentru oportunitate.

– Participarea la Jocurile Olimpice a fost cea mai intensă etapă a carierei tale? Cum a fost acolo și ce ai păstrat din experiența Tokyo 2021?
– Da, pot spune că am avut noroc. A fost o experiență extrem de intensă, cuvântul „neînțeles” i se potrivește cel mai bine. Mulțumesc domnului Mirel Rădoi pentru încrederea acordată. A fost totul la superlativ, doar ghinion în meciul cu Noua Zeelandă m-a oprit să trecem mai departe din grupe.

„Lumea spune că sunt nebun, dar nu am regrete”

– Ce părere ai despre regretele tale acum? Ești în armonie cu decizia luată?
– Mulți spun că sunt nebun pentru că nu am regrete. Așa cum am spus, am trăit în câțiva ani visul multor copii, sunt sigur de asta. Dacă Dumnezeu a decis ca viața mea să fie așa, accept și nu am niciun regret, deși poate părea greu de crezut.

– Dacă ai putea da timpul înapoi, ce decizie ai schimba?
– Nicio schimbare nu aș face, aș dori ca totul să rămână la fel. Momentan, am o soție minunată și o fetiță sănătoasă de aproape trei luni, aș regreta cel mai mult să nu le mai am în viața mea. A rătăci cu fotbalul a fost, de fapt, cea mai bună alegere pentru mine.

„Simt că potențialul meu era imens! Dezamăgit este foarte puțin spus, sunt extrem de dezgustat!”

– Ești dezamăgit de oameni după experiența din fotbal? Există anumite persoane pe care le responsabilizezi?
– Dezamăgit și scârbit, mulți din lumea fotbalului uită că, în primul rând, pe lângă toate funcțiile dintr-un club, suntem și oameni… Nu prea mai găsești oameni integri în ziua de azi! Nu generalizez, dar o parte dintre ei sunt oameni cu fațete multiple și comportamente negative.

– Cum a fost experiența ta la Slavia Praga? Junioratul făcut acolo te-a învățat ceva? Crezi că dacă ai fi reușit să te impui în Cehia, rezultatele ar fi fost diferite?
– Am învățat foarte mult, dar, din nou, mentalitatea a fost decisivă. Vreau să corectez ceva: nu am eșuat fotbalistic la Slavia, eu aveam o ofertă de prelungire și se planificau pașii următori, fiind și implicat într-un proces de împrumut la alt club, fiind dificil să te impui direct în prima echipă, mai ales că jucau în Champions League. Pașii se făceau treptat, însă am considerat că e mai bine să continui în România, pentru că era regulă U21. Poate nu a fost cea mai bună decizie.

– Ai încheiat deja activitatea sportivă, dar ce crezi despre potențialul tău real? Ai simțit că puteai mai mult?
– În mod sincer, da. Simțeam că potențialul meu era imens, chiar dacă nu am ajuns la maximum.

– Te-ai găsit liniștit după retragere? S-au spus despre tine anumite episoade sensibile din viață ta?
– Da, am o familie minunată și sunt în pace. Vreau să clarific odată pentru totdeauna: nu am avut niciodată gesturi necugetate. Râd acum când mă gândesc, tot ce s-a spus despre anumite episoade a fost o exprimare neglijentă a agentului meu de atunci, după o discuție telefonică, când am spus: „Îmi vine să mă arunc de la etaj când văd cine joacă în echipă”, referindu-mă la un anumit jucător dintr-un campionat.

116 minute a jucat Andrei Sîntean la Jocurile Olimpice: 22 cu Honduras (rezerve), 34 cu Coreea de Sud (rezerve) și 60 ca titular cu Noua Zeelandă

10 echipe menționate în CV-ul lui Sîntean: ACS Poli, Slavia Praga, Viktoria Žižkov, Sepsi, Hermannstadt, ASU Poli Timișoara, Avântul Periam, NK Fužinar, Gloria Lunca-Teuz Cermei, Pobeda Star Bîșnov