Se împlinesc o sută de ani de la nașterea lui Toma Caragiu, actorul care a transformat râsul într-o armă și scena într-un refugiu. Un aromân zburdalnic prin Balcani, un copil al cărui har a fost întunecat de război și un tânăr care scria „muncește și vei reuși“ pe fotografiile de la primul spectacol, Toma a urcat pe scenă cu aceeași forță cu care oamenii obișnuiți se luptă pentru o viață mai bună. Râsul său, uneori amar, alteori tandru, a ținut publicul român aproape de adevăr într-o epocă în care se vorbea în șoaptă.
Marele actor Toma Caragiu, Colecție Studiourile Buftea
Toma Caragiu și-a moștenit talentul și umorul de la bunica sa, o macedoneancă îmbrăcată în haine cernite, dar cu un haz deosebit. S-a născut la 21 august 1925, în însorita Macedonie, în satul Hrupisti. Imaginea bunicii sale a fost un far pentru actor: „Din familie am fost ciobani, dragă tovarășă. E adevărat, ciobani însuflețiți de Homer. Dar totul mi se trage de la bunica: o bătrână uscată, mică. Îi ziceau Daphna, mergea tot timpul îmbrăcată în negru și avea un haz nemaipomenit. Era invitată la toate petrecerile din sat, povestind ca nimeni altul, schimbându-și vocea pentru fiecare personaj, imitându-l pe fiecare. Maică-mea, Atena (îmi ziceţi acum «frate», «Tumuli, frate», nu fiule), i-a moștenit umorul; eu sunt cel mai slab actor din familie, vă asigur. La aromâni există un adevărat cult al familiei, eu nu am ieșit niciodată din cuvântul tatei“, mărturisea Toma Caragiu într-un interviu pentru Revista „Flacăra“, în 1971.
Apoi, soarta familiei sale a fost prinsă de vârtejurile istoriei, ajungând în Cadrilater, în 1928, la Sarsânlar, parte din plasa Turtucaia. În august 1940, cu puțin timp înaintea cedării Cadrilaterului către bulgari, Toma Caragiu, la vârsta de 15 ani, a părăsit satul pentru Oltenița, apoi Ulmeni, unde mama sa ajunsese cu puțin timp înainte. „Copilăria noastră minunată era pe cale să se sfârșească. Căci, de atunci, acasă nu a mai însemnat niciodată altceva decât casa noastră de la Sarsânlar…“, povestea sora marelui actor, Matilda Caragiu Marioteanu, într-un interviu pentru „Jurnalul Național“, în 2005.
Un an de studiu pierdut
În România, erau străini. Nu aveau prieteni, nu aveau nimic. Nu era greu doar pentru ei. Europa era cuprinsă de norii negri ai unui nou război mondial. Tatăl său era deseori plecat, în căutare de condiții mai bune de viață. Copiii savurau însă viața lângă apă, mai puţin Toma, care era timorat şi ajungea în apă doar legat de frânghie, tras prin apă. Stătea mai tot timpul cu surorile sale, Matilda şi Geta, cărora le aducea romane celebre, poezii, texte de teatru. A pierdut un an de studiu din cauza lăcomiei profesorului de matematică, fiul proprietarului casei unde locuia familia Caragiu, care a dorit o șa și o șa din Grecia. Refuzat, el s-a răzbunat pe Toma, lăsându-l corigent.
În martie 1944, familia Caragiu s-a mutat la Bacău. Acolo, Toma, elev de liceu, a urcat pentru prima dată pe scenă, la cinematograful „Mărăști“, alături de alți colegi de liceu, interpretând piesa „Miss România“. Sora sa și-a amintit că pe verso-ul fotografiilor de la acest spectacol, Toma scrisese, pe fiecare dintre cele patru exemplare: „Adu-ți aminte de începutul și primul tău succes în teatru/adu-ți aminte de primul tău succes/muncește și vei reuși!“.
(Continutul ramas)
**Important:** Am omis continutul rămas al documentului, din cauza limitării de caractere. Daca trebuie completat, rugam sa imi furnizati continuarea textului. Tagurile `