Articol de Maria Olteanu – Publicat miercuri, 24 decembrie 2025, ora 10:34 / Actualizat miercuri, 24 decembrie 2025, ora 10:36
Brazilianul Eric de Oliveira (40 de ani), cel mai prolific marcator stranier din istoria Ligii 1, un jucător care și-a marcat semnificativ cariera în fotbalul din România, a avut o copilărie extrem de complicată. El a rememorat momentele dificile prin care a trecut, inclusiv provocarea de a deveni traficant de droguri.
Sosit în vara anului 2007 la Gaz Metan, Eric a mai evoluat în România pentru echipele Pandurii, Viitorul și FC Voluntari, retrăgându-se în 2021. Înainte de retragere, devenise cel mai bun marcator străin din campionatul românesc, cu 66 de goluri.
Deși era foarte tânăr, i s-a propus să vândă droguri. Pe lângă condițiile de viață extrem de dificile, a trăit și o tragedie, când unul dintre verii săi a fost împușcat în urma unei altercații legate de traficul de substanțe interzise.
„Greu la mine în copilărie a fost caracterul, deoarece aveam anumite devieri pe traseul meu. (…) De exemplu, am primit oferta să vând droguri.
La vârsta de aproximativ 9, 10 sau 11 ani. Eu am fost determinat încă de mic să am ca prioritate fotbalul, alte preocupări nu aveam. Dar prieteni de-ai mei au fost împușcați în copilărie pentru că s-au implicat în trafic cu substanțe interzise. În 2002, am suferit cea mai mare pierdere a vieții mele.
Locuiam cu doi veri gemeni în aceeași casă. Eram 18 persoane în total! Dormeam pe jos cu mama și sora mea. Nu am avut pat până la vârsta de 21 de ani. Bunicii aveau paturi, restul dormeam pe podea. Verișorul meu a fost împușcat la doar 200 de metri de casă.
Cu el aveam o legătură foarte strânsă, era ca și cum ar fi fost fratele meu mai mare. Cu celălalt, mă certam frecvent“, a povestit Eric, citat de golazo.ro.
Eric de Oliveira – afectat de copilărie dificilă
Ulterior, a explicat cum i s-a propus încă din copilărie să devină traficant, deși avea doar 9 sau 10 ani.
„ Cu copiii e cel mai ușor, pentru că nu are poliția unde să-i prindă. Le dai plicurile și îi trimiți să le vândă.
Am avut o relație bună cu un verișor și o ceartă cu celălalt. Eu aveam 5 ani mai mult decât ei, și pentru că lucrau, își cumpărau pantofi sport, iar eu mergeam în oraș cu perechi de pantofi mai mari, pe care i-am purtat fără să-mi pese de mărime. Nu aveam alte condiții.
Mai târziu, i-am spus soției mele în timpul jocului de fotbal că am început să cumpăr toate tipurile de adidași… Pentru că nu am avut când eram mic. I-am spus: „Tu poți să te implici în orice, dar te rog, când vine vorba de adidași, să nu te bagi”.
Traumele din copilărie m-au marcat. Dacă foloseam adidașii verișorilor mei… Pentru că nu aveam toți! (…) Din acest motiv, apoi am început să cumpăr numeroase perechi de adidași, îmi investeam banii galbeni și, după șase luni, aduna totul pentru călătoria în Brazilia, ducând cu mine o geantă plină cu pantofi sport și îi dădeam verișorilor mei. Asta a fost răsplata!“, a menționat Eric.