Un cuplu româno-german, Cristina și Ștefan Andronache, a trecut printr-un proces dificil de adopție internațională pentru a-și oficializa statutul de părinți, după ce au adoptat deja un copil în 2020. În prezent, familia a depus o nouă cerere pentru a-și extinde familia și așteaptă să afle dacă vor deveni părinți pentru o soră a lui Ionuț, fiul lor adoptiv.
Originea și motivul adopției
Cristina, în vârstă de 41 de ani, și Ștefan, de 43 de ani, s-au mutat în Germania în 2011, din motive profesionale. Cristina era profesoară de limba română și religie, iar Ștefan era medic rezident chirurg. În Germania, Cristina lucrează ca profesor de sprijin pentru copii cu autism, tulburări de atenție și traume, la Crucea Roșie și în școli de stat.
Procesul de adopție și familia Ionuț
De când s-au stabilit în Germania, soții Andronache au devenit părinți pentru Ionuț, acum în vârstă de 10 ani. Pentru a adopta un copil român, au avut nevoie de adopție internațională, un proces laborios, marcat de dosare lungi și perioade de așteptare. La trei ani după depunerea cererii, Ionuț s-a alăturat familiei.
Copilul suferea de o malformație congenitală rară, iar dosarul lor a fost incomplet, fără indicații clare dacă este băiat sau fetiță. Decizia familiei a fost să continue lupta pentru copil, păstrând hotărârea de a fi alături de el indiferent de provocări.
Intervenții medicale și recuperare
Specialistul german, un medic care a avut un rol crucial, a fost implicat în vindecarea copilului. Ionuț a trecut prin două intervenții chirurgicale și o perioadă îndelungată de terapie și îngrijire. Familia apreciază sprijinul asistentei maternale, care l-a avut în grijă până la vârsta de 3 ani și jumătate și a fost implicată activ în procesul de recuperare.
Așteptări și planuri de viitor
După cei trei ani de la prima adopție, familia Andronache a depus o nouă cerere pentru adopția unui alt copil și așteaptă un răspuns. În prezent, familia împreună cu Ionuț sunt în așteptare, sperând să primească vestea că vor avea o sora pentru el.
Perspectiva părinților adopțiilor
Cristina, care a aflat că nu poate avea copii biologici din cauza problemelor de fertilitate, consideră adopția o formă de solidaritate. Ea și-a dorit de la început să fie mamă pentru un copil, fie biologic, fie adoptat. Ionuț, spune ea, a venit în familie pe locul lui, fiind crescut cu dragoste și răbdare, învățând astfel că adoptarea reprezintă o continuare fericită a poveștii de viață a unui copil.
Pentru Cristina, adopția nu reprezintă o competiție cu părintele biologic, ci o modalitate de a transforma vieți și de a oferi bucurie și speranță celui mic.