Universul copiilor: Rodica, prima păpușă Arădeanca și magia copilăriei

Copiii își alungau temerile nopții strângând la piept un obiect drag. O minge, o păpușă, o mașinuță – aceste daruri erau dorința fiecărui copil, adresate lui Moș Crăciun. Care era dezamăgirea atunci când o jucărie era deteriorată, când o păpușă avea un ochi pictat greșit sau o mașinuță rămânea fără o roată! Totuși, jucăria se păstra, ca un simbol prețios. Ani mai târziu, cautăm acele amintiri din copilărie, printre colb și praf, sperând să retrăim inocența, măcar o zi.

Eroul poveștilor proprii eram noi, nu personaje virtuale din jocuri. Alături de prieteni adevărați, exploram munții și adâncurile peșterilor, salvam prințese din mâinile piraților și descopeream stele pe cer. Copiii de altădată se bucurau doar de păpuși și trenulețe, căluți de lemn și mingi, cuburi de plastic și dulciuri. Telefoanele mobile și calculatoarele nu existau.

„Prima păpușă a apărut o dată cu prima fată“, spunea Anatole France. La începuturile umanității, copiii se jucau cu obiecte create din materiale naturale: lemn, piatră și os. În Grecia Antică și Roma Antică, se confecționau păpuși din lut, teracotă sau ceară, iar arcurile și săgețile erau din piatră sau lemn. Odată cu evoluția, jucăriile s-au diversificat. Aparând trenurile, mașinile, avioanele, tancurile și submarinele, aceste invenții au fost redate în miniatură pentru copii. Fiecare generație a avut propriii eroi, cum ar fi Mickey Mouse sau Barbie.

Simbolul copilăriei, mingea

Niciun copil nu a fost lipsit de o minge. Rudă cu Soarele, Luna și Pământul, mingea a reprezentat o jucărie miraculoasă și eternă. Un vechi mit grecesc spune că Zeus s-a distrat în copilărie cu o sferă de aur, înconjurată de inele. Jocurile tradiționale cu mingea, parte a zestrei culturale umane, au devenit fundament pentru sporturile moderne cu mingea.

Copiii de altădată nu aveau mingi din plastic sau cauciuc, ci din pânză. Înainte de gloria sa sportivă, Hagi se juca cu o minge din pânză, alături de copii din satul său. „Ne jucam ca la țară, cu o minge făcută de bunica lui Hagi din pânză”, rememorează prietenii săi. Alteori, se jucau dând cu piciorul în băşici de porc. Când nu se dădeau cu piciorul în băşici, săreau coarda agățată de un stâlp.

Mingea de cârpă e prezentă în amintirile multor scriitori. „Amândoi luam cu noi o minge – din cârpă, desigur – și organizam o partidă de fotbal pe plajă, după care ne aruncam în valuri, ne jucam de-a ascunselea, explorând adâncurile mării…” (Constantin Cioroiu, „Litoralul”). Scriitorul amintește și de o altă distracție: „Căutam în lăzile cu gunoaie, scoteam din dejecții o cîrpă și ne legam rănile.” (Aurel Baranga).

O poveste publicată în „Universul copiilor” consemnează tristețea unui băiat care posedă o minge, dar nu are prieteni cu care să se joace. „N-are decât cinci ani. Îl cheamă Dan. El judeca lucrurile privind lumea cu nasul pe marginea mesei și nu-i plăcea să se joace. Avea un câine și o clanță.”

Păpușa, „miracolul creat de om“

Dacă jocurile băieților se învârteau în jurul mingii, cele ale fetelor erau dominate de păpuși. „Păpușa este un miracol uman“, spune un profesor. Ea a fost o prietenă pentru fete, a fost prima pacientă a tinerelor doctoare și a însoțit Cenușăreasa la bal. Producătorii au creat păpuși frumoase, răspunzând dorințelor fetițelor.

În România, păpușa fabricii „Arădeanca” era râvnită. O miniatură, cu ochi de Voroneț și rochițe frumoase, era visul oricărei fetițe. Păpușa avea locul ei, pe noptieră. Ele primeau și rochii de mireasă.

Sumele de muncitori și-au dedicat munca pentru realizarea păpușilor, oferind fetițelor bucurii. (Articol din revista „Flacăra”, 1980)

De la păpușa de carton la păpușa care zâmbește

O întreagă echipă a lucrat la pregătirea păpușilor. În 1949, prima păpușă Rodica, din carton, a apărut la „Arădeanca”. Cu timpul, păpușile au evoluat, atingeând 70 de centimetri înălțime și putând să vorbească. (Anunț din ziarul „Adevărul”, 1990)

„Păpușica cu cosițe aurii continuă să zâmbească“

Fabricile românești au venit în sprijinul fetițelor, în periodizările dificile ale războiului. Când alimentele erau raționalizate, jucăriile erau rare. (Articol din ziarul „Universul”, 1947)

Cu toate acestea, copiii doreau să se joace, dar nu cu arme. Au apărut jucării ale unor epoci liniștite, bijuterii artistice, care au încălzit orele de joacă ale unor generații întregi.

(Reportaj I. Vornic)

Copiii aristocraților, privați de jocul în aer liber

Părinții impuneau restricții copiilor. Revistele de sănătate din 1880 menționau importanța jocurilor pentru copii, dar deplângeau izolarea copiilor din familiile aristocratice. (Adrian Majuru, “Copilăria la români”)

Ani mai târziu, maidanele deveniseră spații de joacă, dar noua tehnologie a transformat moduri prin care copiii se jucau.

Jocuri care formau spiritul de echipă

Jocuri precum Ursul doarme, Am pierdut o batistuță, Coarda, Leapșa, au fost surse importante de dezvoltare pentru copii. Aceste jocuri în echipă erau ideale pentru a forma spiritul de echipă. (Nu se specifică sursa)

Industria tehnologică s-a diversificat, și pe lângă jucăriile ce imitau arme, au apărut jocuri pe calculator promovând violența. Comportamentul online se reflectă în interacțiunea reală cu prietenii.