Rețele de spionaj, afaceri de sute de milioane de dolari și acțiuni discrete de influențare a groenlandezilor. Analiza HotNews detaliază strategiile prin care Donald Trump a încercat, în ultimul an, să aducă Groenlanda sub control american.
De la declarații surprinzătoare și presiuni diplomatice, până la servicii de informații ce colectează date, influenceri plătiți și investiții de miliarde în exploatări miniere, dorința lui Donald Trump de a prelua Groenlanda a depășit, în ultimul an, limitele unei idei excentrice. HotNews prezintă 10 strategii ale administrației americane și ale cercului său de influență care au forțat granițele diplomației în privința insulei arctice.
1. Escaladarea retoricii lui Donald Trump
Donald Trump a afirmat public încă din 2019 intenția de a achiziționa Groenlanda. „În esență, o tranzacție imobiliară”, explica atunci. Se întâmpla în timpul primului mandat de președinte al SUA, însă această idee nu a fost concretizată.
După reîntoarcerea în centrul acțiunii politice, Trump a readus tema în discuție pe 22 decembrie 2024, când a scris pe Truth Social că „deținerea și controlul Groenlandei” reprezintă „o necesitate absolută” pentru securitatea națională și pentru „libertatea mondială”. Declarația a provocat un moment de tensiune diplomatică la Nuuk, capitala Groenlandei, și în toate capitalele europene. În martie 2025, a avansat și mai mult: într-un discurs în Congres, a afirmat că SUA vor obține Groenlanda „într-un mod sau altul”.
Anul acesta, discursul său a escaladat până la a aduce NATO într-una dintre cele mai tensionate situații din istoria alianței. Trump a început să vorbească despre „doctrina Donroe”, folosind termenii de forță militară sau presiuni economice. „Lumea nu devine sigură decât dacă avem control complet asupra Groenlandei”, i-a spus Trump prim-ministrului Norvegiei, Jonas Gahr Støre, după amintirea faptului că acesta nu a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Însă, Donald Trump nu s-a rezumat doar la declarații. Mesajele lui au fost însoțite de pași concreți pentru a transforma dorința sa în realitate.
2. Primul fost președinte al SUA care a aterizat în Groenlanda
Este vorba despre fiul său cel mare, Donald Trump Jr. El a sosit pe insulă la începutul anului trecut, într-o vizită ce a surprins lumea întreagă. Alături de el s-a aflat și activistul Charlie Kirk. Relaxat, în haine casual, a discutat cu presa la micuțul aeroport din Nuuk și a fost condus de inuitul Jørgen Boassen, zidar de profesie, prietenul său de pe insulă. „Este un «tip cool». Era interesat de tot ce ține de Groenlanda: populația, activitățile economice, resursele noastre”, l-a descris Boassen pentru HotNews după vizită. „Cred că, alături de Trump, și noi vom avea un viitor mai favorabil”, a adăugat acesta.
Delegația lui Trump Jr. nu a cerut întâlniri oficiale, iar autoritățile locale nu au solicitat astfel de întâlniri. Venea în calitate de „persoană privată”, conform declarațiilor oficiale, sau ca „turist în timpul liber”, după cum a explicat la debarcare, într-un avion inscripționat cu numele său.
Cu toate acestea, vizita a fost „regizată”, după cum remarcă un parlamentar local. Mulți dintre cei fotografiați purtând șepci MAGA, alături de Donald Trump Jr., erau persoane fără adăpost sau vulnerabile social, invitate să participe în schimbul unei mese gratuite.
Ulterior, în Groenlanda au ajuns influenceri americani, despre care presa relata că ar fi împărțit bancnote de 100 de dolari și șepci cu MAGA. O publicație locală a menționat despre părinți furioși ce le-au confiscat copiilor bancnotele, afirmând că nu tolerează „un act transfrontalier”.
3. „Statul 51”. Competiția pentru favorurile lui Donald Trump
Pe lângă retorica lui Donald Trump și activitățile imagistice ale fiului său, dorința exprimată a devenit legislație. Iar sprijinul venit din partea politicienilor loiali lui Trump a fost semnificativ.
Pe 12 ianuarie 2026, republicanul Randy Fine din Florida a inițiat în Camera Reprezentanților un proiect de lege intitulat „Greenland Annexation and Statehood Act”, care autoriza președintele să ia „orice măsuri considerate necesare” pentru anexarea Groenlandei ca „Statul 51”. Nu era primul astfel de demers.
Pe 13 ianuarie 2025, reprezentantul republican Andy Ogles a propus în Camera un proiect denumit „Make Greenland Great Again”, autorizând președintele să înceapă negocieri cu Danemarca pentru achiziția insulei. Însă proiectul nu a progresat, fiind abandonat. Ogles a fost același membru care a propus un amendament constituțional pentru un al treilea mandat pentru Trump, spunând: „Dă-i președintelui Trump cel de-al treilea mandat”, doar trei zile după începutul celui de-al doilea.
Un alt republican, Buddy Carter, a prezentat în același interval un proiect mai spectaculos, care prevedea achiziția Groenlandei și schimbarea numelui în „Red, White, and Blueland”. Acest proiect se află în prezent în sertar, dar exemplifică eforturile congresmenilor de a-i câștiga favoruri președintelui Trump încă din timpul mandatului. Carter fusese cel care, în iunie, trimisese o scrisoare către Comitetul Nobel norvegian, nominalizându-l pe Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace, ca recunoaștere a „rolului său în procesul de pace” din Orientul Mijlociu.
Singurele opoziții legislative provin din partea a două senatoare americane, care, în 13 ianuarie 2026, au inițiat un proiect de lege pentru a împiedica președintele Trump să preia teritorii NATO, inclusiv Groenlanda daneză. Dacă va fi adoptat, actul poate interzice Departamentului Apărării și Departamentului de Stat folosirea fondurilor pentru a „bloca, ocupa, anexa sau controla în orice mod teritorii ale unor membri NATO”.
4. Influența asupra alegerilor din Groenlanda?
În Groenlanda, aceste inițiative legislative au fost percepute nu doar ca acte formale, ci și ca semnale politice: ideea achiziției Groenlandei era exprimată oficial în Congresul SUA.
Pentru populație, ecourile acestor propuneri au avut un efect distructiv, îndepărtând inuiții de influența americană. Un sondaj realizat la sfârșitul lunii ianuarie arăta că doar 6% sprijineau ideea preluării insulei de către SUA, în timp ce 85% erau categoric împotrivă.
În februarie 2025, când premierul Groenlandei, Mute B. Egede, a convocat alegeri anticipate, principalul subiect de dezbatere a fost independența față de Copenhaga. Retorica SUA a fost un subiect secundar pentru alegători. În același timp, majoritatea groenlandezilor (85%) se concentrau pe probleme sociale și educație, potrivit aceluiași sondaj.
Deși nu a fost tematizată direct în campanie, în ziua alegerilor, parlamentarii local au adoptat rapid un proiect de lege ce interzicea donațiile anonime și străine pentru finanțarea politică. Inițiativa a fost alimentată și de contactele consulatului SUA din Nuuk cu liderii partidelor pentru a afla opiniile despre oferta americană, conform publicației daneze Politiken.
La 11 martie 2025, alegerile cu cea mai mare prezență din decenii (70%) au fost câștigate de Partidul Democratic, axat pe probleme locale precum pescuitul și serviciile sociale. După scrutin, patru dintre cele cinci partide au format un guvern de coaliție pentru a manifesta unitate în fața presiunilor externe. În acordul de coaliție se afirmă: „Groenlanda ne aparține. Noi decidem propriul viitor”.
5. Vizita oficială a unui vicepreședinte SUA în Groenlanda
Documentul a fost anunțat cu câteva ore înainte de vizita oficială a vicepreședintelui JD Vance în Groenlanda, fiind prima vizită a unui vicepreședinte american în funcție. Din delegație au făcut parte Usha Vance, soția vicepreședintelui, consilierul pentru securitate națională Mike Waltz și secretarul pentru Energie, Chris Wright. Aceștia au vizitat Baza Spațială Pituffik, un important punct militar al SUA în nordul Groenlandei, unde Vance a afirmat că Statele Unite pot asigura o securitate mai bună și a criticat Danemarca pentru alocarea insuficientă a resurselor pentru apărare.
Delegația avea în plan și alte activități, inclusiv participarea Usha Vance la un eveniment local cu curse de câini. Cu toate acestea, au vizitat doar Pituffik, în urma criticilor din partea autorităților daneze și groenlandeze. „Este inacceptabil”, a declarat prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen. „Disprețul tot mai mare față de vizită a fost evidențiat și de publicația Sermitsiaq. O afacere locală din Nuuk a refuzat o parte din program, menționând că nu acceptă agenda și nu dorește implicarea în publicitate”, conform sursei.
Pe 15 martie, fostul premier Mute B. Egede și noul parlamentar Jens-Frederik Nielsen au condus o demonstrație cu sute de inuiți în Nuuk, afișând steagul Groenlandei și mesaje precum „Respectați suveranitatea Groenlandei”, „Nu suntem de vânzare” și „Make America Go Away” – adaptarea sloganului lui Trump, „Make America Great Again”. Protestatarii s-au manifestat și în alte orașe de pe insulă, în fața consulatului SUA din Nuuk.
6. Reacțiile NATO și ale aliaților
După alegeri, la două zile distanță, Donald Trump a fost întrebat despre perspectiva anexării insulei. „Cred că se va întâmpla”, a răspuns președintele SUA, apoi a adăugat: „Știi, Mark, avem nevoie de asta pentru securitatea internațională”. Secretarul general NATO, Mark Rutte, a intervenit: „Aceasta nu este o decizie pentru NATO, nu vreau să implic alianța în această discuție”.
Reacțiile au fost negative atât din partea fostului premier Groenlandez Mute B. Egede, cât și a actualului premier, Jens-Frederik Nielsen, pentru care declarațiile lui Trump au fost „neadecvate”.
În următoarele luni, NATO a adoptat o poziție mai rezervată. În ianuarie 2026, secretarul general Rutte a declarat că discuțiile despre Groenlanda trebuie integrate într-o strategie globală de reglementare a „High North”, inclusiv Finlanda, Suedia, Norvegia, Islanda, Canada și SUA. În februarie 2025, Rutte a afirmat că această problemă trebuie abordată din perspectivă geopolitică.
De ce SUA este deja prezentă în Groenlanda
Argumentul lui Trump – „securitatea internațională” – nu a fost acceptat de liderii insulei sau de europeni. SUA exista deja în Groenlanda, la Baza Spațială Pituffik, cu un turn de observație a Forțelor Spațiale americane, activ din 1943.
De asemenea, un acord de apărare din 1951 între SUA și Danemarca permite continuarea utilizării bazei, care găzduiește o componentă vitală: Escadrila 12 de Avertizare Spațială, operând sisteme de avertizare timpurie și sateliți CIA. Baza are și un aerodrom și cel mai nordic port de drumuri adânci, fiind un centru strategic. În timpul Războiului Rece, SUA au avut acolo aproape 10.000 de militari; astăzi, mai sunt aproximativ 200, dar numărul poate crește în funcție de deciziile de colaborare cu Danemarca și Groenlanda.
Operațiuni NATO și exerciții militare
În ianuarie 2025, NATO a lansat operațiunea Baltic Sentry, pentru monitorizarea Mării Baltice, după sabotajele cablurilor submarine din Europa de Nord. În septembrie 2025, NATO a inițiat Eastern Sentry, în urma incursiunii dronelor ruse în Polonia. Aceste inițiative au fost și exerciții de coordonare multinațională pentru zona arctică, implicând tehnologii avansate și răspuns rapid la amenințări. La începutul anului, a fost propusă operațiunea „Arctic Sentry” pentru a asigura securitatea în regiune.
Au avut loc și alte exerciții în Groenlanda, precum „Arctic Endurance”, lansat de Danemarca în vara anului precedent, având participarea unor forțe din Germania, Franța, Suedia și Norvegia, fără implicarea SUA. La „Arctic Light 2025”, cel mai amplu exercițiu militar în Groenlanda, militarii americani nu au fost invitați.
Între 12 și 14 ianuarie 2025, exercițiul „Arctic Endurance” a devenit o acțiune de pregătire permanentă, cu participanți din nouă țări NATO. Costurile s-au ridicat la peste 6 miliarde de euro pentru echipamente și infrastructură. În plus, multiple state europene și-au intensificat prezența în Groenlanda pentru misiuni de recunoaștere.
Investițiile aliaților în Groenlanda
Finanțările destinate insulei s-au intensificat în 2025, fiind tradițional de circa 500-600 milioane euro anual pentru cheltuieli curente. În 2025, au fost făcute introduceri capitale: 34,7 milioane euro în ianuarie pentru capabilități militare și 3,6 miliarde euro în octombrie pentru dezvoltări majore.
Uniunea Europeană a propus un sprijin financiar mai amplu, de peste 530 milioane euro pentru perioada 2028–2034, fiind al doilea cel mai important contributor la bugetul Groenlandei. În prezent, UE transferă circa 49 milioane euro anual, suma urmând să crească semnificativ din 2028.
7. Serviciile de informații și implicarea secretă
La sfârșitul lunii martie 2025, un raport al Serviciului Național de Informații (DNI) al SUA evidenția în două capitole propria implicare în Groenlanda: Rusia și China. Conform raportului, ambele părți fac eforturi pentru a-și extinde influența în zona arctică, utilizând minerit, cercetare științifică și infrastructură.
Din 2018, China a afirmat că devine o putere apropiată de regiunea Arctică, cu intenții de a-și extinde influența la aproximativ 3.000 km de cercul polar. În 2022, Putin s-a întâlnit cu Xi Jinping în Beijing pentru a discuta despre „drumul polar de mătase”.
Pe de altă parte, serviciile de informații americane indică interesul Rusiei pentru proximitatea față de rutele navale strategice și pentru bazele militare, precum cea a Groenlandei, vitală pentru interesele SUA.
Presa daneză: SUA a trimis spioni?
Un articol din The Wall Street Journal a dezvăluit, la o lună de la publicare, că dolul de informații al SUA a fost activat pentru oficializarea colectării de date în Groenlanda, inclusiv prin sateliți, interceptări și spionaj uman, având ca scop monitorizarea și influențarea opiniei locale. Premierul danez Mette Frederiksen a reacționat critic, afirmând: „Nu ne putem spiona aliații”.
Alte investigații au relevat prezența unor oficiali americani apropiați de Donald Trump, care au încercat să se infiltreze în societatea groenlandeză pentru a influența opinia publică și deciziile politice locale.
Afaceri și „soft power” în Groenlanda
O analiză a The Guardian subliniază că investitori din tehnologie, industrie miniere și criptomonede au donat peste 243 milioane de dolari pentru campania prezidențială a lui Trump din 2024, implicând companii precum Critical Metals Corp, ce controlează resurse valoroase în Groenlanda, și interes pentru miniere de metale rare, contribuind la schimbări geopolitice majore.
În iunie 2025, banca americană Export-Import Bank a acordat un împrumut de 120 milioane de dolari companiei Critical Metals, care ulterior a solicitat un grant federal de 50 milioane pentru construirea unei unități de prelucrare în SUA, dominată în prezent de China. În octombrie 2025, administrația Trump a discutat posibilitatea conversiei grantului în acțiuni, ceea ce ar face statul american co-proprietar cu 8% din companie, influențând deciziile acesteia. Criticii au evidențiat un potențial conflict de interese, având în vedere finanțarea de către Howard Lutnick, secretarul de stat pentru Comerț al SUA, apropiat de Trump.
Alte investiții și împrumuturi s-au derulat în același sector, însumând peste 10 miliarde de dolari în ultimele șase luni, pentru companii ce exploatează resurse critice în Groenlanda.
Laboratorul Groenlanda: „orașele libertății”
În timp ce Donald Trump vorbea despre securitate și influență geopolitică, pe fundal a fost lansat și un proiect economic și ideologic. Un grup de investitori din Silicon Valley a propus, în aprilie 2025, crearea unui „oraș al libertății” în Groenlanda, unde libertatea de proprietate private și taxe mici ar favoriza dezvoltarea unor hub-uri de inteligență artificială și tehnologii avansate, însă legislația actuală limitează această inițiativă.
Sugestia era adresată exclusiv americanilor, în timp ce forțele indigene cred că inuiții din Groenlanda și Alaska împărtășesc o patrimoniu comun și ar putea forma un front uni sub același steagți. Pentru promovarea acestor mesaje, au fost plătiți influenceri, muzicieni și sportivi.
De la New York la Nuuk York
În iunie 2025, compania United Airlines a reluat zborurile directe de la aeroportul JFK la Nuuk, fiind prima astfel de rută după 2007. Zborurile au avut două servicii pe săptămână. În 2023, doar 4% din vizitatori proveneau din SUA, conform Arctic Today.
Alte inițiative turistice includ croaziere din New York spre Groenlanda, realizate de companii precum HX Expeditions și Lindblad Expeditions, pentru a spori vizibilitatea și influența americană în regiune, cu prețuri de până la 90.000 de dolari pentru o excursie de trei săptămâni.
Consulatul SUA din Nuuk a fost activ în promovarea acestor legături culturale și educaționale, organizând evenimente locale, stagii de practică și schimburi academice, pentru consolidarea prezenței și influenței în Groenlanda.
De asemenea, în 2025, universități, think tank-uri și fundații americane au participat la evenimente locale în domenii științifice și de climat, subliniind rolul SUA ca partener științific, nu doar actor strategic.
La începutul anului 2026, consulatul a anunțat recrutarea de voluntari locali pentru crearea de conținut online, ca parte a strategiei de consolidare a imaginii și a mesajelor de politică externă către populația groenlandeză.
Diplomația SUA în era Trump
În același timp, Donald Trump a continuat să utilizeze canalele diplomatice tradiționale. În septembrie 2025, Ken Howery a devenit ambasador al SUA în Danemarca, fiind co-fondator PayPal și susținător al inițiativelor financiare pentru Groenlanda. SUA a reactivat apoi și organisme diplomatice existente, cum ar fi Comitetul Mixt SUA-Groenlanda, care s-a reunit la Nuuk în decembrie 2025, exprimând respect reciproc și o relație de perspectivă. În urma unor discuții și întâlniri oficiale, s-au intensificat legăturile diplomatice directe, incluzând numirea unui emisar special pentru Groenlanda, în persoana lui Jeff Landry, și întrevederi la Washington între miniștrii de externe ai Groenlandei și Danemarcei.
Pe 14 ianuarie 2026, vicepreședintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio au primit oficial la Casa Albă reprezentanți groenlandez și danez. Conform declarațiilor, pozițiile diferă, dar dialogul continuă, iar interesele comune sunt în curs de definire.
9. Ultima variantă: plăți directe pentru inuiți
În contextul dezbaterii despre independența Groenlandei în 2025, s-a discutat și despre oferirea de plăți financiare directe locuitorilor, între 10.000 și 100.000 de dolari, pentru a-i motiva să susțină secesiunea de Danemarca și un eventual alăturare la SUA. Începând din 2009, un referendum permite Groenlandei să declare independența, însă dezechilibrul economic și influența politică continuă să fie subiecte de discuție. În plus, opțiunile militare rămân pe masă, Donald Trump exprimând intenția de a acționa dacă va fi nevoie.
Banii pot fi utilizați pentru a determina groenlandezii să voteze pentru independență sau pentru adoptarea unui „Compact of Free Association”, un acord juridic prin care SUA preia responsabilitatea pentru apărare și securitate, menținând controlul neoficial asupra teritoriului, similar cu înțelegeri în Pacific, precum cele cu Micronezia sau Palau. Pentru a semna asemenea tratate, Groenlanda trebuie să devină independentă.
10. Reformă fiscală: taxe vamale pentru țările implicate în sprijinul Groenlandei
Pe 17 ianuarie 2026, Trump a anunțat implementarea unor taxe vamale de 10% pentru opt țări NATO: Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Franța, Germania, Marea Britanie și Olanda. Acestea participaseră la exercițiile militare „Arctic Endurance” și „Arctic Light 2025”. Taxele vamale pot urca la 25% dacă nu se ajunge la un acord, fiind răspuns la „mișcarea de trupe în Groenlanda”.