Imagini Theodoros Terzopoulos / Profimedia Images
27 martie 2025, 10:36 (actualizat 27 martie 2025, 10:37)
„Poate teatrul să răspundă la criza vremurilor noastre, într-o societate sărăcită, captivă în realitatea virtuală și izolată? În mijlocul unor existențe robotizate, în interiorul unui sistem totalitar care controlează și reprimă toate aspectele vieții?”
Anual, la Ziua Mondială a Teatrului, o personalitate culturală internațională își exprimă viziunea despre eveniment într-un mesaj difuzat în întreaga lume.
De-a lungul anilor, mesajul a fost transmis de personalități internaționale, precum scriitorul și regizorul francez Jean Cocteau, Şeicul Sultan Bin Mohammed Al Quasimi, dramaturgul mexican Victor Hugo Banda, Radu Beligan sau scriitorul canadian Robert Lepage.
Mesajul internațional din 2025 a fost lansat de Theodoros Terzopoulos, regizor, pedagog, autor, fondator și director artistic al Companiei teatrale Attis, inspirator al Olimpiadelor de teatru și președinte al Comitetului internațional al Olimpiadelor de teatru.
„Poate teatrul să răspundă la criza vremurilor noastre, într-o societate sărăcită, captivă în realitatea virtuală și izolată? În mijlocul unor existențe robotizate, în interiorul unui sistem totalitar care controlează și reprimă toate aspectele vieții?”
Teatrul este sensibil la degradarea ecologică, la încălzirea globală, la pierderea biodiversității, la poluarea oceanelor, la topirea calotelor glaciare, la incendiile forestiere și fenomenele meteorologice extreme? Are teatrul capacitatea de a deveni un factor activ în ecosistem? De ani de zile, teatrul observă impactul uman asupra planetei, dar nu reușește să facă față acestei provocări.
Este teatrul preocupat de starea umană în secolul XXI, când individul este manipulat de interese politice și economice, de rețelele de comunicare socială și de grupurile de opinie? Pe cât de utile sunt rețelele sociale în facilitarea comunicării, ele oferă și o distanțare, permițând o siguranță față de „Celălalt”. O senzație copleșitoare de frică de „Celălalt,” de stranietate, domină gândurile și acțiunile noastre.
Poate teatrul să devină un spațiu de coexistență a diferențelor? Această criză socială necesită reconstrucția unui nou mit. După cum spunea Heiner Müller, „Mitul este un agregat, o mașină la care se pot atașa pe viitor tot mai multe și mai multe mașini. Acesta transportă energie până când viteza crescândă va face să explodeze câmpul cultural”; iar câmpul barbariei, aş adăuga eu.
Poate teatrul, prin luminile sale, să dezvăluie traumele sociale și să nu se prezinte într-o lumină falsă?
Aceste întrebări nu au răspunsuri definitive, pentru că teatrul există și rezistă datorită întrebărilor fără răspunsuri. Întrebări inițiate de Dionis, călătorind, de la naștere, pe scena teatrului antic și continuându-și tăcut migrația în peisaje de război, astăzi, în Ziua Mondială a Teatrului.
Să privim în ochii lui Dionis, zeul extatic al teatrului și al mitului, care unește trecutul, prezentul și viitorul, copilul născut de două ori, de Zeus și Semele, o expresie a identităților fluide, bărbat și femeie, furios și blând, divin și animalic, la granița nebuniei și rațiunii, ordinii și haosului, un acrobat pe marginea vieții și morții. Dionis pune o întrebare ontologică fundamentală – ce înseamnă toate acestea? –, o întrebare care împinge creatorul către o investigare din ce în ce mai profundă a rădăcinilor mitului și a multiplelor dimensiuni ale enigmei care este omul.
Am nevoie de noi modalități de narațiune care să cultive memoria și să creeze o nouă responsabilitate morală și politică pentru a ieși din dictatura multiformă a Evului Întunecat al zilelor noastre.
Ziua Mondială a Teatrului
Ideea de a celebra, pe 27 martie, Ziua Mondială a Teatrului a luat naștere în 1961, la Viena, la cel de-al IX-lea Congres Mondial al Teatrului, în cadrul Institutului Internațional de Teatru.
Un an mai târziu, odată cu deschiderea stagiunii Teatrului Național din Paris, arta scenei a început să fie sărbătorită.