Iranul și Statele Unite au încheiat un armistițiu de două săptămâni după aproape șase săptămâni de conflict în regiune, iar oficialii sunt programați să continue discuțiile pentru găsirea unei soluții pe termen lung în Pakistan. În timp ce armistițiul temporar poate opri luptele, experții avertizează că durabilitatea acestuia depinde de soluționarea problemelor fundamentale ale conflictului regional.
Contextul și consecințele războiului
Conflictul a avut drept rezultat pierderea controlului formal al Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, un pasaj strategic prin care trece aproximativ 20% din petrolul și gazul mondial. În noua realitate, Teheranul funcționează ca de facto gardian al acestei rute maritime, decide asupra trecerii navelor și intenționează să perceapă taxe pentru transportul maritim. Această schimbare de poziție a fost confirmată de Financial Times.
Iranul exercită influență asupra unor zone strategice, inclusiv Liban, Irak și Marea Roșie. Milițiile șiite și radicali din Yemen, precum rebelii Houthi, sprijiniți de Iran, au continuat acțiuni de escaladare în mai multe fronturi, consolidând poziția Teheranului în regiune.
Puținele bombardamente împotriva infrastructurii iraniene sau centre energetice au fost tolerate, iar conducerea de la Teheran a rămas în poziție. Analistul Fawaz Gerges comentează că actuala situație nu a dus la înlăturarea regimului, ci a permis Iranului să-și păstreze și chiar să își întărească instrumentele de putere.
Specialiștii indică faptul că Iranul controlează acum o sferă de influență extinsă, caracterizată de un establishment mai dur, de un program nuclear necontabilizat și de producție constantă de rachete și drone militare.
În opinia secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, Statele Unite au obținut o „victorie militară decisivă”, afirmând că programul de rachete iranian a fost practic distrus, deși aceste afirmații sunt contestate de mulți experți în regiune.
Negocierile și condițiile de armistițiu
Reprezentanții americani și iranieni urmează să discute începând de vineri despre un aranjament pe termen lung, urmând să se întâlnească în Pakistan. Înainte de pace, Iranul a formulat condiții care includ ridicarea sancțiunilor, recunoașterea drepturilor de îmbogățire a uraniului și despăgubiri pentru pagubele de război. De asemenea, solicită păstrarea controlului asupra Strâmtorii Ormuz, ceea ce reflectă diferențele fundamentale dintre părți.
Donald Trump a afirmat că a primit planul iranian și l-a numit „o bază viabilă pentru negocieri”. Pentru țărilor din Golf, controlul strâmtorii rămâne o linie roșie, ce nu poate fi negociată, din cauza impactului asupra exporturilor de petrol.
Analistul Ali Shihabi a subliniat că orice rezultat care lasă efectiv calea navigabilă în mâinile Iranului ar fi un eșec pentru Administrația Trump, cu potențiale efecte directe asupra prețurilor la energie și a alegerilor de la jumătatea mandatului din SUA. Războiul a deschis și posibilitatea unei negocieri care să includă ridicarea sancțiunilor, însă tensiunile persistă.
Posibile implicații și riscuri
Pentru țările din Golf, situația actuală intensifică nivelul de neîncredere față de Iran, în urma atacurilor asupra infrastructurii energetice și a atacurilor din regiune. Războiul a transformat Strâmtoarea Ormuz într-un instrument de influență și coercitive pentru Iran, cu impact economic major.
Iranul solicită perceperea de taxe de la navele care tranzitează această rută, o măsură ce, dacă ar fi aprobată, ar avea consecințe multisectoriale, afectând piețele energetice și veniturile statului. Analistul Ketbi avertizează că if Iranul poate încasa milioane de dolari de fiecare navă, impactul ar fi global și ar putea schimba fundamental ordinea regională.
Analiștii consideră că acest conflict a evoluat dintr-o situație de normare internațională a navigației într-o stare de control ostil, interesată.
Perspectiva regională și negocierile viitoare
Armistițiul a fost negociat de Pakistan, după un conflict declanșat pe 28 februarie de Trump și Netanyahu, aceștia având ca scop limitarea influenței Iranului și crearea unor condiții pentru răsturnarea regimului de la Teheran.
Ambele părți și-au declarat victorie: Trump a catalogat armistițiul drept o „victorie totală”, în timp ce Iranul a susținut că administrația americană a acceptat condițiile teheraneze. Războiul nu a reușit însă să elimine complet programul nuclear iranian sau să slăbească capacitatea de atac a regimului.
O sursă din Golf a afirmat că readucerea încrederii în Iran presupune acorduri clare, scrise, care să garanteze non-amestec, siguranța navigației și securitatea rutelor maritime. În plus, negocierile de vineri privind pacea oficială, la Islamabad, ar putea marca începutul unor discuții decisive pentru stabilirea unui climat de securitate regională durabilă.