Războiul din Orientul Mijlociu și criza din Strâmtoarea Ormuz au ridicat semne de întrebare privind poziția globală a Statelor Unite și credibilitatea influenței americane în regiune și nu numai, afirmă analiza publicată joi de The New York Times. Publicația compară contextul actual cu criza din canalul Suez din 1956, simbol al declinului britanic după Al Doilea Război Mondial.
Contextul istoric și diferențele actuale
Criza din Suez s-a produs în condițiile în care Regatul Unit, Franța și Israelul au atacat Egiptul pentru deschiderea canalului Suez. Americanii, conduși de președintele Dwight D. Eisenhower, au ordonat oprirea operațiunilor. În cazul actual, Strâmtoarea Ormuz este o cale navigabilă internațională, integral situată pe teritoriul egiptei, spre deosebire de canalul Suez, care este o apă navigabilă naturală.
Niciun lider global nu pare să aibă capacitatea de a substitui pe deplin influența și poziția militară a SUA în regiune. În același timp, administrația Trump a revendicat o victorie în războiul cu Iranul după anunțarea unui armistițiu, dar un fost oficial european consideră că situația începe să degenereze într-o înfrângere militară, mai gravă decât cele din Irak sau Afganistan.
Impactul războiului și percepția asupra puterii americane
Bruno Maçães, fost secretar de stat pentru afaceri europene al Portugaliei, afirmă că mitul Americii ca putere atotputernică se disipează. Pentru un hegemon global, menținerea deschiderii Strâmtorii Ormuz și a fluxurilor de petrol și gaze reprezintă un „cerință de bază”. În contextul actual, această credință în o Americă capabilă să rezolve orice problemă începe să fie contestată.
Iranul a declarat joi că nu va permite trecerea prin Strâmtoarea Ormuz a mai mult de 15 nave pe zi, în conformitate cu acordul de armistițiu încheiat cu Statele Unite, conform unei surse iraniene de rang înalt, citată de agenția rusă TASS. Războiul din Iran a evidențiat, printr-un incident, riscul unei guvernări greșite și al unei judecăți slabe a SUA, afirmă Stephen Wertheim, cercetător la Carnegie Endowment.
Un declin perceput și îngrijorări globale
Potrivit analistului, războiul și rezultatul incert încurajează o îngrijorare tot mai larg răspândită în lume privind declinul calității guvernanței americane. Aliați, în special din zona Golfului Persic și Asia, au puține alternative la parteneriatul cu SUA, însă impactul războiului și al sancțiunilor a redus încrederea în capacitatea Washingtonului de a garanta securitatea.
Charles A. Kupchan, politolog la think-tank-ul Council on Foreign Relations, afirmă că percepția privind imprevizibilitatea SUA s-a accentuat din cauza acestor evenimente, întărind temerea că hegemonia americană în regiune se învârte în cerc.
Reacțiile europene și temerile legate de declinul american
În Europa, relația cu SUA și credința în NATO rămân solide din punct de vedere strategic, dar există unele temeri cu privire la nivelul de încredere în hegemonia americană. Radoslaw Sikorski, șeful diplomației poloneze, a spus recent că există speranța ca hegemonia SUA să se mențină, însă recunoaște că și-ar dori ca această situație să nu fie pusă sub semnul întrebării.
Surse din administrația americană au indicat că Donald Trump are în vedere sancțiuni împotriva unor membri NATO care nu și-au arătat sprijinul în conflictul cu Iranul. În același timp, secretarul general al NATO ar fi informat unele cancelarii europene despre intenția SUA de a obține angajamente concrete privind contribuțiile pentru securizarea Strâmtorii Ormuz, înainte de o întâlnire recentă între Donald Trump și premierul olandez Mark Rutte.
Înainte de acea întâlnire, Casa Albă anunța că președintele Trump intenționează să discute și despre o posibilă retragere a SUA din NATO, accentuând incertitudinea și evoluțiile din poziția americană de lider global în disputele regionale.