Industria românească, odinioară un pilon al economiei naționale, se află în pericol de colaps, după decenii în care s-au închis zeci de fabrici și combinate, inclusiv unele strategice. Contribuția majoră la declin a fost atribuită, în special, companiei controlate de omul de afaceri Lakshmi Niwas Mittal, care a deținut patru unități siderurgice importante din țară. În condițiile în care cererea de oțel a scăzut, costurile energetice au crescut, iar statul român a fost acuzat de neinteres și pasivitate, industria națională aproape că a fost distrusă.
Persistența declinului industriei înainte de privatizare
Înainte de privatizare, România avea o producție siderurgică de peste 8 milioane de tone anual, cu peste 200.000 de angajați în întregul sector. Combinatul Sidex Galați avea aproximativ 42.000 de angajați și o capacitate de 9 milioane de tone de oțel, în timp ce combinatul Hunedoara putea produce între 2,5 și 3 milioane de tone. Combinatul Roman se specializa în țevi, utilizând semifabricate aduse de la alte unități, iar combinatul Iași nu avea o producție independentă de oțel, fiind coordonat de Sidex.
Lakshmi Niwas Mittal: figura centrală în privatizarea și distrugerea industriei
Lakshmi Niwas Mittal este președinte și CEO al ArcelorMittal, cel mai mare producător de oțel din lume. În perioada 2006-2021, a condus compania pentru 15 ani, controlând unele dintre cele mai mari combinate din Europa de Est, inclusiv din România. Strategia sa de expansiune s-a bazat pe preluarea unor active industriale aflate în dificultate, în special foste combinate de stat din țările ex-comuniste, adesea achiziționate la prețuri reduse.
Preluarea combinatelor siderurgice din România de către Mittal
Privatizarea majoră a avut loc în contextul acordării României pentru aderarea la Uniunea Europeană, când statul a încercat să atragă investitori pentru restructurare. În 2001, combinatul Sidex Galați, cel mai mare din Europa de Est, a fost vândut pentru circa 77 milioane de euro, sumă considerată mică, comparativ cu datoriile preluate de stat. În 2003, Mittal a cumpărat și combinatele Hunedoara, Roman și Iași, toate puse sub același control.
Clauze de privatizare vechi și promisiuni netranspartente
Achiziția combinatelor a inclus clauze de menținere a numărului de angajați și investiții obligatorii pentru modernizare, dar acestea nu au fost respectate. În perioada 2005-2008 s-a realizat monitorizarea, însă Mittal a redus personalul prin stimulente și a oferit salarii compensatorii, în contextul în care nu au fost făcute investiții oficiale pentru modernizare. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (VAS) nu a urmărit respectarea acestor clauze.
Consecințele managementului centralizat și declinul combinate
După preluarea de către Mittal, deciziile au fost luate la nivelul central al grupului, ceea ce a slăbit unitățile locale. Combinatul Roman a fost redus drastic în producție, de la 300.000 de tone la doar 50-60.000 de tone, fiind dependent de alte fabrici pentru materie primă. Combinatele Hunedoara și Iași s-au confruntat cu desincronizarea activităților, iar Hunedoara a fost abandonată din motive de costuri.
Impactul scăderii producției și numărului de angajați
În 2008, combinatele din România au fost încă viabile, dar costurile energiei au început să crească. Crizele economice din 2009, 2018, pandemia de COVID-19 și războiul din Ucraina au redus cererea și au crescut prețurile la energie, agravând situația. În prezent, producția a scăzut drastic, iar numărul angajaților s-a diminuat substanțial.
Eludarea clauzelor și lipsa de intervenție a statului
Mittal a redus personalul și a suspendat investițiile, eludând clauzele de privatizare. Statul român nu a cerut taxe sau impozite, ci doar plata salariilor, și a închis ochii la nerealizarea angajamentelor. Raportările de monitorizare nu au fost urmărite, iar statul nu a intervenit pentru sprijinirea industrie.
Eșecul sprijinului guvernamental comparativ cu alte țări europene
România a rămas fără măsuri de sprijin, în timp ce alte state europene precum Germania și Franța au investit miliarde de euro pentru sprijinirea industriei. În contrast, guvernul român nu a oferit facilități pentru reducerea costurilor de energie sau proiecte de decarbonizare, rămânând pasiv în fața declinului.
Concluzii și perspective
Lipsa intervenției și a sprijinului din partea statului a dus la închiderea a două combinate strategice, Sidex Galați și Hunedoara. În prezent, peste 3.000 de angajați ai combinatului Liberty Galați se află în șomaj, iar activitatea combinatului esteparalizată. Un cercetător în metalurgie avertizează că industria metalurgică a țării este pe butuci, iar viitorul industriei depinde de măsuri urgente de redresare.