Un bărbat în vârstă de 86 de ani a participat sâmbătă la un eveniment în Nantes, unde și-a exprimat scuze pentru implicarea familiei sale în comerțul transatlantic cu sclavi, furnizând astfel primele declarații oficiale de acest fel din partea unei persoane din Franța.
Contextul și semnificația declarației
Pierre Guillon de Prince a afirmat că strămoșii săi, din Nantes, cel mai important port pentru traficul de sclavi, au deținut nave și au transportat aproximativ 4.500 de africani înrobiți. De asemenea, aceștia au avut plantații în zona Caraibelor.
Guillon de Prince a spus că și alte familii franceze trebuie să își asume responsabilitatea pentru legăturile lor istorice cu sclavia. El a sugerat ca statul francez să depășească gesturile simbolice și să acorde despăgubiri pentru trecut.
„Am simțit responsabilitatea de a nu permite ca acest trecut să fie uitat, mai ales în contextul creșterii rasismului în societatea noastră”, a declarat bărbatul. El a adăugat că dorește să transmită nepoților săi detaliile istoriei familiei.
Evenimentul și simbolismul catargului
Declarația a fost făcută înainte de inaugurarea unei replici a unui catarg de navă de 18 metri în înălțime, la Nantes. La eveniment au participat și Dieudonné Boutrin, un descendent al sclavilor de pe insula Martinica, din Caraibe.
Cei doi sunt implicați în asociația Coque Nomade-Fraternité, dedicată „ruperii tăcerii” privind istoria sclaviei. Aceștia au declarat că catargul va reprezenta un „far al umanității”.
Boutrin, în vârstă de 61 de ani, a afirmat că multe familii de descendenți ai comercianților de sclavi evită să discute despre trecut pentru a nu redeschide răni vechi. El consideră gestul lui Guillon de Prince un act curajos.
Istoricul și impactul sclaviei transatlantice
De la începutul secolului al XV-lea și până în secolul al XIX-lea, cel puțin 12,5 milioane de africani au fost răpiți și transportați forțat, majoritatea pe nave europene. Din această cifră, Franța a traficat aproximativ 1,3 milioane de persoane.
În ultimii ani, familiile descendente au făcut demersuri pentru a-și asuma propria istorie și, în unele cazuri, pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de strămoși.
Recunoașterea oficială și reacțiile din Franța
Franța a recunoscut sclavia transatlantică drept crimă împotriva umanității în anul 2001. În mandatul președintelui Emmanuel Macron, accesul la arhivele legate de trecutul colonial al țării a fost extins.
Anul trecut, Macron a anunțat înființarea unei comisii pentru a analiza relațiile Franței cu Haiti, fără a menționa posibilitatea unor despăgubiri. În martie, Franța s-a abținut de la votul ONU privind o rezoluție promovată de Africa, prin care sclavia era declarată „cea mai gravă crimă împotriva umanității” și solicta despăgubiri.
Un gest de responsabilizare în contextul istoriei sclaviei a fost făcut de o familie franceză, reprezentată de Guillon de Prince, pentru a aduce în discuție responsabilitatea istorică și pentru a promova dialogul legat de trecut.