Furtul tezaurului dacic de la Muzeul Drents din Assen, Ţările de Jos, a fost subiectul unei pledoarii publice a Muzeului Național de Istorie a României, citită în cadrul procesului celor trei inculpați. În această declarație, instituția a reafirmat importanța pieselor arheologice furate și impactul lor asupra memoriei culturale a României și a patrimoniului universal.
Declarația muzeului în cadrul procesului din Ţările de Jos
Procesul celor trei inculpați, Jan B. (21 de ani), Douglas Chesley W. (37 de ani) și Bernhard Z. (35 de ani), a început marți la o instanță din Ţările de Jos. Muzeul Național de Istorie a României a făcut publică pledoaria citită în sala de judecată, pe pagina sa de Facebook, pentru a evidenția gravitatea evenimentului.
În declarație, muzeul a subliniat că pe noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025 a avut loc nu doar o spargere cu explozivi. A fost un atac violent asupra unor obiecte de patrimoniu importante: Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice regale din aur, expuse în cadrul unei colaborări muzeale internaționale.
Importanța simbolică și culturală a obiectelor furate
Muzeul a precizat că aceste piese nu sunt simple bunuri materiale, ci reprezintă bunuri de patrimoniu de importanță excepțională. Acestea sunt clasate în tezaur și au o valoare documentară, artistică și simbolică care depășește granițele României, fiind parte integrantă din memoria culturală națională și patrimoniul umanității.
Declarația subliniază că furtul a constituit o traumă profundă pentru societate, având în vedere că pentru mai multe generații, aceste obiecte au reprezentat o imagine a originii istorice și a continuității culturale.
Impactul asupra memoriei colective si încrederii sociale
Muzeul indică faptul că pentru milioanele de români, dispariția acestor artefacte a generat șoc, revoltă și sentimentul de umilință. Pierderea a fost percepută ca o rană adusă memoriei colective, întrucât aceste piese au fost păstrate, cercetate, restaurate și transmise mai departe de-a lungul decadelor de către muzeografi, arheologi și istorici.
Instituția evidențiază că prejudiciul moral, profesional și uman este inestimabil, deoarece fiecărei piese i-au fost legate decenii de muncă și responsabilitate publică.
Consecințe sociale și impact internațional
Furtul a afectat încrederea în instituțiile europene și a fost perceput ca o umilință națională, consideră muzeul. În plus, evenimentul a generat tensiuni în cooperarea culturală europeană și a pus sub presiune relațiile dintre muzeele participante la schimburi internaționale.
Declarația menționează că acest incident a alimentat discursuri ostile și a amplificat tensiunile sociale, alimentând sentimente anti-europene și manifestări de neîncredere față de personalul muzeal.
Valoarea inestimabilă a obiectelor patrimoniale
Muzeul a accentuat că aceste obiecte nu pot fi înlocuite și că valoarea lor nu se limitează la prețul de piață. Reconstituirea simbolică și istorică este imposibilă, iar dispariția lor deprive întreaga comunitate de acces la o parte esențială din propria memorie colectivă.
De asemenea, a menționat că aceste bunuri au o semnificație identitară și simbolică de netrecut, iar orice pierdere temporară a acestor piese are consecințe de durată asupra înțelegerii și păstrării istoriei naționale.
Așteptări și încredere în justiție
Muzeul și-a exprimat încrederea că instanța va judeca cu fermitate cazul, luând în considerare gravitatea faptelor. În declarație se reamintește că asemenea obiecte nu sunt simple bunuri de patrimoniu, ci reprezintă o parte din memoria și identitatea unui popor.
Instituția a subliniat că, în cazul patrimoniului arheologic de acest nivel, prejudiciul nu poate fi evaluat doar în bani. Pierderea acestor obiecte afectează nu doar valoarea materială, ci și impactul simbolic și educațional asupra societății.
Mesajul final al Muzeului Național de Istorie a României
Muzeul a încheiat prin afirmarea încrederii că instanța va judeca cu fermitate această faptă, considerată un atac de o gravitate excepțională asupra patrimoniului cultural, încrederii publice și identității naționale. În plus, a precizat că un astfel de atac nu doar rănște România, ci și memoria europeană, afectând ideea fundamentală că marile creații ale trecutului trebuie păstrate și transmise generațiilor viitoare.
Declarația se încheie cu convingerea că autoritățile române vor susține în continuare eforturile de recuperare și vor întreprinde măsuri legale în concordanță cu legislația națională și directivele europene, în spiritul protejării patrimoniului cultural.