Guvernul Greciei promovează proiectul Coridorului Vertical de gaze, vizând consolidarea securității energetice a Europei și reducerea dependenței de gazele rusești. Intervenția directorului executiv al Aktor Group și Atlantic SEE LNG Trade, Alexandros Exarchou, în cadrul Forumului Economic de la Delphi, subliniază importanța strategică a acestei rute.
Aspecte esențiale ale proiectului
Exarchou a evidențiat patru puncte majore: primul este faptul că principala problemă a Europei nu mai este prețul energiei, ci disponibilitatea acesteia, din cauza dependenței prelungite de gazul natural rusesc ieftin. Europa este expusă riscului dacă această resursă devine indisponibilă.
Al doilea punct vizează securitatea energetică, care depinde de acorduri pe termen lung pentru furnizarea de GNL, în principal din SUA. În acest context, reacții de opoziție apar din partea țărilor nord-europene, în special Germania.
Al treilea punct solicită construirea unei a doua și eventual a unei a treia unități FSRU în Grecia, pentru a asigura alimentarea completă a Coridorului Vertical cu gaze naturale. Aceste facilități suplimentare sunt considerate necesare pentru funcționarea optimă.
Punctul patru, cel mai important, îl reprezintă statutul strategic al Coridorului Vertical. Acesta nu este doar un proiect energetic, ci o rută alternativă pentru importul de GNL american, ce întărește poziția geopolitică și geostrategică a Greciei. Transformă Grecia într-un actor de prim rang în securitatea energetică a Europei.
Reacțiile internaționale
Coridorul Vertical stimulează interesele actorilor beneficiari ai situației actuale, generând reacții din partea acestora.
Moscova
Rusia reacționează dur. La nivel politic, se află într-o poziție vulnerabilă în Ucraina, iar controlul asupra gazelor naturale destinate Europei, un instrument de influență, a fost pierdut. Kremlinul depune eforturi de a interveni în evenimentele politice din Grecia, vizând căderea guvernului lui Kyriakos Mitsotakis.
Berlinul
Reacțiile din partea Germaniei sunt negative. Până acum, Berlinul a avut un rol de principal negociator și mediator energetic în Europa Centrală. Cu mutarea centrului de greutate către Europa de Sud-Est, influența Germansiei asupra strategiei energetice continentale scade.
Rădăcina dependenței Germaniei de gazele rusești datează din „Ostpolitik”, inițiată în anii 1970 de cancelarul Willy Brandt, bazată pe legături economice strânse cu URSS pentru a evita conflictele militare și a democratiza Uniunea Sovietică. Aceasta a condus la o relație energetică strânsă, bazată pe importuri masive și ieftine de gaz rusesc.
După căderea Zidului Berlinului, Germania, reunificată, a crescut și mai mult această dependență. În anii 2000, cancelarul Schröder a lansat proiectul Nord Stream 1, o conductă directă Rusia-Germania, iar ulterior cancelara Merkel a continuat cu Nord Stream 2, trecând peste avertismente din partea SUA și a țărilor est-europene.
În 2021, Germania depindea de 55% din gazele naturale, 35% din petrol și 50% din cărbunele importate din Rusia. Aceasta reflectă influența majoră exercitată de Rusia asupra politicii energetice germane.
Impactul invaziei ruse în Ucraina
Invazia Rusiei în Ucraina, din februarie 2022, a fost numită de cancelarul Olaf Scholz „Zeitenwende”. Germania a fost nevoită să investească rapid în terminale GNL și să reactiveze centrale electrice pe cărbune, pentru a diversifica sursele de energie. Aceasta a permis reducerea dependenței de gazul rusesc, dar și a dus la o creștere a importurilor din SUA, Norvegia și Qatar.
Din totalul de GNL importat de Germania, peste 90% provine din SUA prin terminalele de la Wilhelmshaven, Brunsbüttel și altele. Acest lucru limitează, în același timp, influența Coridorului Vertical asupra infrastructurii energetice germane.
Schimbări în echilibrul regional
Proiectul Coridorului Vertical face din Grecia, în special din portul Alexandroupolis, o poartă principală de acces pentru GNL-ul destinatar în Europa Centrală și de Est. Aceasta modifică vechiul echilibru de putere și reduce controlul Germaniei asupra fluxurilor energetice.
Orice creștere a importurilor de GNL din sud spre nord, prin Grecia, amenință să diminueze veniturile din taxele de tranzit și influența Germaniei în regiune. Germania își exprimă temerile legate de competiția pe infrastructură și de posibila slăbire a poziției sale de lider energetic în Europa.
Prezența Greciei ca hub energetic schimbă, astfel, dinamica relațiilor în Uniunea Europeană și riscă să modifice rolul tradițional al Germaniei în politica energetică a continentului.