Cristian Fulaș, scriitor și traducător român, a primit în 2023 premiul „Prix du Rayonnement de la Langue et de la Littérature Françaises” din partea Academiei Franceze pentru contribuțiile sale la promovarea limbii și literaturii franceze. De altfel, autorul a realizat și o nouă traducere a romanului „În căutarea timpului pierdut”, de Marcel Proust, în limba română.
Debutul și evoluția literară
Fulaș s-a lansat în 2015 cu volumul „Fâşii de ruşine”, câștigând Premiul Observator cultural pentru debut, Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu” și Premiul revistei Accente. În același an, a publicat și „Jurnal de debutant”. În 2016 a apărut „După plâns”, iar în 2017 a scris „Cei frumoși și cei buni”. Ulterior, a publicat „Povestea lui Dosoftei” (2018), „Ioșca” (2021), și „Celan. Am trăit, da” (2022).
Activitatea de traducător
Cristian Fulaș a tradus aproximativ zeci de volume din engleză, italiană și franceză. În plus, a realizat o traducere remarcabilă a romanului lui Proust, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale în promovarea literaturii francofone în România.
Romanul „Ioșca”: o operă apreciată
„Ioșca”, publicat inițial în 2021 la Polirom, a fost recunoscut ca Romanul Anului în cadrul Premiilor RSS Reloaded și de către portalurile omiedesemne.ro și agentiadecarte.ro. Cartea a primit și Premiul pentru Proză al revistei „Ateneu”, Premiul liceenilor pentru cea mai iubită carte a anului 2021 în cadrul FILIT și Premiul „Observator cultural”. În 2022, a fost reeditat și de Editura Litera, în 2026 urmând să fie lansat din nou, tot la Litera, precum și în Franța, de Editura La Pleupade.
Processul de creație al romanului „Ioșca”
Fulaș povestește că scrierea romanului a fost un proces dificil și lung, începând în 2017-2018 și finalizând la finalul anului 2020. La început, povestea era diferită, iar personajele și deznodământul au suferit modificări majore pe măsură ce lucra. În varianta finală, personajul Ioșca nu mai moare, ci moartea lui s-a transformat în cea a maistrului Vasile.
Importanța tăcerii în scris
Autorul afirmă că descrierea tăcerii lui Ioșca nu a fost dificilă, fiind el însuși o persoană relativ tăcută și retrasă, petrecând mult timp în izolare creativă. În roman, tăcerea face parte din contractul narativ și reflectă intenția de a explora psihicul uman și istoria fără a o expune în mod direct.
Teme majore și abordare stilistică
Fulaș explică că acțiunea romanului nu este liniară, timpul nu este strict cronologic și overshadowed de o cauzalitate proprie. Timpul relatat în „Ioșca” este un timp generat de desfășurarea narațiunii, construit pentru a reflecta o istorie a fericirii de pe vale, un spațiu temporal suspendat.
Pentru autor, efortul de creație a durat aproape un deceniu, iar forma finală a romanului reprezintă o sinteză a unui proces amplu de rescriere și rafinare.
Perspectiva asupra prezentului și viitorului
Fulaș mărturisește că preferă să trăiască în prezent, cu planuri și scopuri mici, evitând proiectele asupra viitorului. El consideră că această abordare este mai sănătoasă, mai ales în contextul crizei globale și al instabilității geopolitice.
Aprecierea și impactul premiilor
Primirea premiului de către Academia Franceză a influențat sentimentul de autoevaluare al autorului, chiar dacă, concret, presa și mediul cultural din România nu au demonstrat reacții ample. Fulaș subliniază că ritmul său de lucru nu s-a schimbat în urma distincției și că pentru el, munca de traducător și scriitor are prioritate de neclintit.
Starea literaturii în România
Fulaș descrie scena literară românească ca fiind „o junglă a coatelor ascuțite”, în care colaborarea și unitatea lipsesc. Pe această piață, autorii se luptă pentru puține premii și fonduri publice. El observă că, din cauza framework-ului dezorganizat, succesul nu este accesibil multor scriitori, devenind uneori o constantă tensionată, interpretată cu suspiciune.
Problemele și soluțiile pentru literatură
El afirmă că, pentru a avea o literatură românească mai captivantă, este nevoie de organizare, planificare și de instituții necontrolate de grupuri de interese. Actuala sumă de fonduri publice și resurse este inadecvată, iar rezultatele rămân modeste, mai ales în contextul dominat de traduceri și de o piață de carte slabă.
Bariera socială și percepția despre cultura română
Fulaș spune că, din cauza mentalității „șmechere” și a lipsei de coeziune, cultura română nu reușește să devină recunoscută la nivel european. Sistemul actual, bazat pe relații locale și interes personale, limitează promovarea și dezvoltarea literaturii în străinătate. În acest context, succesul nu reprezintă o realitate pentru majoritatea scriitorilor.
Concluzii
Autorul consideră că, în condițiile actuale, optimismul în domeniul culturii române se poate dovedi o greșeală, dat fiind dezorganizarea și lipsa de susținere reală pentru actul creator. Tocmai din această cauză, păstrează un scepticism față de perspectivele generale.
Cristian Fulaș rămâne un protagonist activ în scena literară națională și internațională, continuând să își exprime viziunea critică despre starea și direcția culturii românești.