Diamantul Koh-i-noor, cel mai mare diamant tăiat din lume, are o istorie veche de aproape 4.000 de ani. În prezent, este incorporat în coroana regelui Charles al III-lea, dar în ultimii ani au avut loc solicitări și controverse legate de proveniența sa.
Istoricul și originea diamantului
Diamantul Koh-i-noor este menționat pentru prima dată în documente din 3200–3000 î.Hr., fiind descris în tăblițele sumeriene și în scripturile sanscrite. Numele său în limba persană înseamnă „Muntele Luminii”.
Se crede că diamantul a fost descoperit între anii 1100 și 1300, în minele Golconda din India. În perioada medievală, s-a presupus că ar fi fost extras din mina Kollur, situată pe râul Krișna.
Legende și influență în istorie
În 1310, sultanul de Delhi, Alauddin Khalji, a obținut diamantul după ce a învins dinastia Kakatiya din sudul Indiei. Poetul Amir Khusrau a scris despre frumusețea sa, menționând că era „neîntrecut” în splendoare.
Textile hinduse consideră că doar o femeie sau un zeu pot purta diamante precum Koh-i-noor fără a fi pedepsiți. Conducătorii de sex masculin care încearcă să-l dețină riscă blesteme și pierderea regatului.
În 1526, diamantul ar fi aparținut unui raja din Gwalior. După bătălia de la Panipat, acesta l-a dat fiului său, Babur, fondatorul dinastiei Mughale. În 1656, unii istorici afirmă că diamantul provenea din mina Kollur și a fost oferit împăratului Shah Jahan.
Jean-Baptiste Tavernier, negustor francez de bijuterii, a descris diamanteul în 1665 ca fiind extras din diamantul Marelui Mogul. În 1739, Nader Shah, șahul Iranului, a jefuit Delhi și a luat diamantul.
După asasinarea lui Nader Shah în 1747, diamantele au ajuns în posesia generalului Ahmad Shah, fondatorul Dinastiei Durrani din Afganistan. În 1814, Shah Shoja a fost obligat să predea diamantele conducătorului Sikh, Ranjit Singh, în urma unor conflicte.
Itinerariul în Europa și ultimele schimbări
În 1848, după anexarea punjabilui de către britanici în urma războiului Anglo-Sikh, conducătorul Sikh în vârstă de 10 ani a semnat tratatul de pace și a cedat diamantul pentru a-și salva mama, în contextul în care era în închisoare.
În 1850, Koh-i-noor a fost prezentat reginei Victoria și inclus în coroana regală britanică, fiind piesa centrală a unei bijuterii purtate la ceremony. În 1851, a fost expus la Marea Expoziție de la Londra, dar nu a atras atenția vizitatorilor.
În 1852, diamantul, care anterior cântarea 191 de carate, a fost tăiat pentru a-i spori strălucirea, reducându-și dimensiunea. Operațiunea a durat 450 de ore și a fost realizată de bijutierul regal Garrard.
Rolul în regalitate și controverse moderne
Regina Elizabeth a purtat diamantele Koh-i-noor în timpul încoronării sale în 1937. După decolonizarea Indiei în 1947, India a solicitat oficial înapoierea diamantei, însă cererile au fost respinse.
În 1953, Regina mamă Elizabeth a purtat diamantele în timpul încoronării fiicei sale, Regina Elizabeth a II-a. În 2002, coroana cu diamante a fost depusă pe sicriul reginei-mamă Elizabeth, decedată în același an.
În 2015, un grup de investitori indieni a lansat un proces legal pentru restituirea diamantului. În 2023, Regina Camilla a refuzat să poarte Koh-i-noor la ceremonia încoronării.
În 2026, primarul orașului New York, Zohran Mamdani, i-a cerut regelui Charles al III-lea, în timpul vizitei în SUA, să returneze diamantul Indiei. Mamdani are origini indiene și a susținut această solicitare.
Diamantul Koh-i-noor rămâne un simbol al istoriei și conflictelor legate de moștenire și proprietate, fiind în prezent o piesă centrală a bijuteriilor regale britanice.