Urșii din Munții Retezat evită în lipsa interacțiunii cu oamenii, în timp ce urșii de pe Transfăgărășan devin atrași de prezența turiștilor și de posibilitatea de a primi hrană de la aceștia. Diferența majoră constă în comportamentul animalelor, influențat de modul în care oamenii au interacționat cu ele de-a lungul timpului.
Istoricul interacțiunilor dintre oameni și urși
contactele dintre oameni și urși în zona Transfăgărășanului au început încă din perioada construcției șoselei în anii ’70. La acea vreme, muncitorii au relatat observații despre animale apropiindu-se de coloniile și proviziile de alimente, unele fiind chiar filmate în această perioadă.
După inaugurarea șoselei, comportamentul urșilor s-a schimbat. Turiștii care urcau pe Transfăgărășan coborau din mașini, le fotografiau și le ofereau mâncare, precum sandvișuri sau mere. Acest obicei a dus la ca urșii să considere mașina și omul ca fiind surse de hrană, adoptând un comportament de „urs cerșetor”.
Imagini din istorie și explicații din perioada comunistă
Fotografii rare din 1982, păstrate în fototeca Azopan, arată urși obișnuiți cu prezența turiștilor, fiind surprinși apropiindu-se de mașini cu labele întinse. La acea vreme, presa scria despre urși care veneau către mașini, primind mâncare de la oameni.
O explicație din perioada comunistă sugera că unii urși proveneau din pui crescuți în captivitate și eliberați în pădure pentru a relansa populația. Un oficial al vremii, Aristide Stavros, a relatat în 1977 că pui de urs hrăniți artificial au manifestat apoi „aberații de comportament” și au început să ceară hrană de la oameni pe șosea. Aceste evenimente au fost puse și pe seama influenței pasiunii pentru vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu, însă rezultatul a fost aceeași: o populație de urși obișnuiți cu prezența umană și hrana oferită de turiști.
Diferențe în comportamentul urșilor din Retezat
În Parcul Național Retezat, urșii prezintă un comportament diferit. În ciuda faptului că pot fi observați în apropierea traseelor și pot lăsa urme, mai ales în perioade cu mai puțini turiști, animalele se retrag atunci când simt prezența oamenilor. Directorul parcului, Alin Alimpesc, explică că acești urși nu au fost formați pentru a fi atrași de oameni și evită contactul direct.
Conform reprezentanților parcului, scopul este ca urșii să păstreze această timiditate naturală și să nu devină „urși gunoieri”, iar prezența turistică nu trebuie să modifice comportamentul sălbatic al animalelor.
Recomandări pentru turiști în zone montane
Specialiștii recomandă turiștilor să nu hrănească urșii, să nu pătrundă din mașini pentru fotografii și să nu se apropie de animale. Este indicat ca drumețiile să se desfășoare pe trasee marcate și să se respecte regulile de siguranță.
Pentru prevenție, se sugerează utilizarea unui fluier sau a spray-ului împotriva urșilor. În cazul întâlnirii cu un animal, trebuie păstrată distanța și evitarea oricărui comportament care ar putea provoca agresivitate, mai ales dacă animalul are pui sau este atras de hrană.
Riscurile și măsurile de siguranță
Există cazuri în care urșii pot deveni agresivi, precum atacul unei ursoaice asupra unui șef de Salvamont Predeal, relatat anterior. Reprezentanții din domeniul montan recomandă turiștilor să fie prezenți în mod vizibil și neagresivi, pentru ca animalele să nu se simtă amenințate și să evităm situații periculoase.
Rezultatul diferenței de comportament între zonele cu urși obișnuiți cu prezența umană și cele cu urși evitând contactul susține necesitatea respectării clar stabilite a regulilor de siguranță în natură.