Ucraina continuă să fie marcată de impactul războiului de peste patru ani, iar societatea adoptă noțiunea de „war-life balance” pentru a descrie modul în care oamenii gestionează existența într-un ambient de conflict prelungit, a spus jurnalista și curatoarea ucraineană Daria Badior într-un interviu pentru HotNews. Aceasta subliniază că, în comparație cu țările aflate în pace, în Ucraina speranța și reziliența sunt privite diferit, iar normalizarea războiului ca o parte a vieții a devenit o realitate.
Reprezentarea oamenilor angrenați în luptă
Badior afirmă că apărătorii din Ucraina nu sunt doar o armată abstractă, ci reprezintă civili din diferite medii sociale. Oameni care, înainte de conflict, au fost profesori, IT-iști, educatori, activiști sau tehnicieni. Ei și-au suspendat viețile civile pentru a proteja țara, iar această mobilizare nu este doar o alegere, ci o necesitate pentru supraviețuire, spune ea.
Războiul și cultura
Economia culturală a Ucrainei și folosirea culturii ca armă au devenit aspecte centrale în război. Badior observă că Rusia valorifică cultura ca și armă, jefuind muzee, Artefacte și folosind cultura ca și instrument al propagandei, inclusiv prin încercări de a distruge sau de a exporta obiecte istorice. În același timp, Ucraina a recurs la cultură pentru a-și întări identitatea și pentru a contracara această manipulare.
Lupta pentru păstrarea identității culturale
În fața acestor provocări, ea consideră că cultura rămâne un pilon al securității naționale. Apare intenția de a reconstrui și reformula narațiuni istorice și culturale, mai ales în contextul agresiunii ruse. Ea amintește de incidente precum proiectarea filmului lui Aleksandr Sokurov la Festivalul de Film de la Veneția, unde a fost arborat steagul Rusiei, gest ce a fost interpretat ca un mesaj politic semnificativ.
Rezistența și solidaritatea societală
Badior subliniază rețelele de solidaritate ce se țes în Ucraina, precum și puterea bunicilor, care refuză să fie copleșiți, și a tinerilor care aleg să se întoarcă în țară. În condițiile în care războiul a fost normalizat pentru mulți, ea avertizează asupra unui pericol major: acceptarea războiului ca o parte a normalității zilnice, fapt ce poate fi toxic pentru societate.
Percepția despre reziliență și stare de alertă
Deși consideră că populația a fost extrem de rezilient în primii ani ai invaziei, Badior menționează că odată cu trecerea timpului, această reziliență a devenit o sursă de uzură. Realitatea că războiul nu este normal, mai ales în zonele apropiate de front, face ca adaptarea zilnică să devină din ce în ce mai dificilă și periculoasă, iar conversațiile despre „război ca noua normalitate” devin tot mai stringente.
Vârsta și înțelepciunea generației
Ea vorbește despre admirația pentru părinții săi, care au supraviețuit anilor ’90 și anilor de după, și despre modul în care aceștia oferă exemplul forței și rezistenței. Această generare, consideră Badior, a dezvoltat un algoritm de adaptare și optimism în fața haosului și incertitudinii, fiind principalul motor al speranței și al încrederii în viitor.
Impactul asupra sănătății mentale și sprijinul comunitar
Badior vorbește despre deschiderea tot mai mare a populației către discuțiile despre sănătatea mintală, fapt pe care îl consideră o evoluție, în ciuda stigmatului anterior. În condițiile unui stres constant, oamenii învață să își ceară ajutor și să își împărtășească sentimentele, ceea ce ajută la menținerea rezilienței colective.
Rolul educației și protestelor
Ea remarcă faptul că tinerii au devenit tot mai implicați în proteste anti-corupție și în mișcări civice, demonstrând un nivel crescut de responsabilitate și interes pentru construcția unui viitor mai bun. Aceste evoluții indică o societate în continuă schimbare, capabilă să se adapteze și să se mobilizeze în condiții dificile.
Sursa speranței
Pentru Badior, energia de a continuă să trăiască și să viseze vine din conexiunea cu ceilalți și din puterea de adaptare a oamenilor. Atmosfera de solidaritate, cultura și convingerea că cei care și-au pus viețile în pericol pentru a apăra țara nu au acționat în van, formează sursele principale de speranță în aceste vremuri.
Ucraina a demonstrat, în ciuda provocărilor, capacitatea de a găsi moment de normalitate, într-o societate care învață să trăiască cu războiul ca și parte integrantă a existenței lor.