Ministrul britanic al Apărării, John Healey, și ministrul adjunct pentru Forțele Armate, Al Carns, și-au dat demisia în aceeași zi, acuzând Guvernul de subfinanțare a apărării în fața amenințărilor actuale și de planuri de cheltuieli neadaptate realităților militare. Demisiile reflectă o criză în interiorul guvernului de la Londra și o deteriorare a autorității lui Keir Starmer.
Contextul demisiilor din domeniul apărării
Healey a criticat planurile actuale de buget, afirmând că fondurile alocate sunt insuficiente pentru securitatea națională, și a remarcat că resursele nu corespund necesităților militare. În cadrul unei scrisori adresate lui Starmer, el a susținut că guvernul și Trezoreria nu sunt dispuse să acorde fondurile suficiente pentru a face față provocărilor de securitate.
Ministrul a condamnat faptul că bugetul pentru apărare va ajunge la 2,68% din PIB în 2030, deși poziția oficială a Partidului Laburist este de a crește cheltuielile militare la 3% din PIB în următorii ani. În prezent, bugetul pentru apărare britanic se ridică la 2,6% pentru anul viitor, în vreme ce Germania intenționează să aloce 3,7% până în 2030, iar Franța, 2,5%.
Critici și reacții oficiale
Starmer a răspuns la demisii printr-o scrisoare în care și-a exprimat regretul față de plecarea lui Healey și l-a numit pe Dan Jarvis în funcția de secretar al Apărării. În același timp, Al Carns și-a anunțat plecarea, afirmând că planurile de cheltuieli nu sunt adaptate amenințărilor curente și nu sunt suficient de transformatoare sau finanțate corespunzător.
Carns a afirmat că situația actuală necesită consens la nivel guvernamental și a subliniat că schimbarea de planuri de achiziție și investiții trebuie să fie coordonată urgent. El a adăugat că narațiunea privind o forță militară capabilă nu este susținută de fondurile alocate, iar actuala strategie nu reflectă riscurile în evoluție.
Demisia lui Carns marchează a șaptea plecare din cabinet în ultima lună și a doua în ziua respectivă, după ce s-a declarat că planurile de apărare nu răspund noilor realități militare. În scrisoarea sa, el a avertizat că natura conflictelor evoluează rapid și că actualele planuri de investiții nu sunt suficient de adaptate pentru situațiile de risc, cum ar fi presupusele amenințări din partea Rusiei sau necesitatea de a crește prezența în Arctica și Orientul Mijlociu.
Impact asupra guvernării și politicii de apărare
Demisiile au forțat partidul de guvernare și liderul Starmer să reacționeze rapid, numind un nou secretar al Apărării. Însă, o serie de figuri importante și-au exprimat nemulțumirea, iar poziția Starmer în privința cheltuielilor militare devine tot mai contestată.
Ministrul Sănătății, Wes Streeting, a demisionat luna trecută, acuzând lipsa de viziune a liderului, iar primarul din Greater Manchester, Andy Burnham, încearcă să revină în prim-planul politicii pentru a candida la conducere. Aceste tensiuni interne apar într-un context în care Marea Britanie, istoric o mare putere militară, s-a confruntat cu dificultăți de a răspunde rapid la incidente de securitate, cum ar fi atacul asupra bazei din Cipru în martie, lovitură dată de o dronă iraniană.
Perspectiva militară și planurile de investiții
Marea Britanie este în postura de a fi al treilea cel mai mare contribuitor la bugetul NATO, dar intențiile de creștere a cheltuielilor militare stipulează o alocare de 3% din PIB, ceea ce depășește actualul buget și planurile guvernamentale.
Planul de investiții în domeniul apărării nu corespunde însă nevoilor reale, fiind criticat de experți pentru lipsa de adaptare la situațiile actuale de conflict. Richard Barrons, fost șef al Comandamentului Forțelor Comune, a afirmat că guvernul nu și-a respectat angajamentele de a susține financiar apărarea, punând sub semnul întrebării capacitatea de a face față riscurilor existente.
Healey a criticat, de asemenea, planul de creștere a bugetului, considerând că suma de 2,68% din PIB în 2030 nu este suficientă pentru provocările militare, inclusiv pentru amplificarea prezenței în Arctica și Orientul Mijlociu.
Reacții și implicații politice
Demisiile lui Healey și Carns sunt interpretate ca un semn al crizei politice și al presiunii interne asupra liderului Starmer, care se va confrunta posibil cu o contestare a poziției sale în lunile următoare.
Un parlamentar laburist și-a exprimat că plecarea lui Healey reprezintă o „lovitură dură” pentru Starmer, iar un alt politician consideră că liderul este pe cale să piardă controlul asupra partidului. În plus, pierderea unui politician cu experiența lui Healey ridică și mai mult întrebări despre intențiile și capacitatea actuală a guvernului de a susține politica de apărare.