
Puterea economică italiană este concentrată în mâinile unui grup restrâns de puțin peste 330 de persoane, în majoritate bărbați, cu o vârstă medie apropiată de 60 de ani. Surprinzător, Statele Unite depășesc Italia în ceea ce privește predominanța vârstei înaintate în conducerea economică, cu o vârstă medie a liderilor la nivel înalt, a magnatilor, a politicienilor și a birocraților care influențează economia de aproape 62 de ani.
Analiza evidențiază diferențe de gen și în Franța, Germania și China, unde ponderea femeilor în elita economică este mai mică decât în Italia.
Datele preliminare ale Bazei de Date a Elitei Mondiale, un studiu amplu realizat de 70 de cercetători conduși de sociologul Mike Savage de la London School of Economics, oferă o imagine comparativă asupra elitei economice din 16 țări importante, reprezentând 54% din PIB-ul global și 74% din miliardarii lumii. Scopul este de a dezvălui influența și mecanismele de funcționare a acestei elite.
Cine sunt „elitele economice” incluse în studiu?
Cercetările preliminare prezintă o perspectivă inovatoare asupra identității și originii elitelor economice dominante. Studiul include președinții și directorii executivi ai companiilor mari și mici, cele mai bogate persoane fizice din fiecare țară (în special cei cu active ce depășesc capitalizarea medie a celor mai mici trei companii listate) și liderii organelor de reglementare economică. Studiul a identificat 3.543 de persoane, dintre care 336 se găsesc în Italia, inclusiv 239 de supermanageri și 33 de indivizi extrem de bogați.
Procent redus de femei în elita economică
Prezența unui număr mai mare de bărbați, de vârstă medie, este observată la nivel global. Italia nu face excepție, prezentând o pondere de 11% femei în elita economică. Această cifră este similară cu a altor țări, precum Statele Unite, Danemarca, Portugalia și Elveția. Doar Europa de Nord înregistrează rate considerabil mai mari, Norvegia fiind țara cu cel mai ridicat procent, dar chiar și acolo nu depășește 20%.
Vârsta medie a elitei economice
Vârsta medie a elitei italiene (aproximativ 59 de ani) este asemănătoare cu cea din Franța, Germania și Argentina. Cercetătorii observă că țările caracterizate printr-o inserție mai recentă în economia de piață tind să aibă elite economice mai tinere. În schimb, Polonia (55,5 ani) și China (55 de ani), prezintă procent redus (7%) de membri ai elitei sub 40 de ani.
În aceste două țări, oficialii de reglementare tind să fie mai în vârstă decât liderii de afaceri.
Proveniența elitelor economice variază mult de la o țară la alta. În majoritatea țărilor analizate, elita este concentrată în centrele politice și economice majore.
Italia, caracterizată de o rețea extinsă de industrii și IMM-uri, prezintă o distribuție diferită. 55% din elita economică italiană provine din aceste zone, distincție ce o diferențiază de alte națiuni. 24% dintre membrii elitei italiene provin din zone extraurbane.
În timp ce Marea Britanie, Chile și Elveția prezintă un procent ridicat de membri ai elitei născuți în străinătate (aproximativ 30%), în Italia, această cifră se situează sub 10%.
Nivelul de studii al elitei economice
Analiza nivelului educațional al elitei economice se confruntă cu diferențe semnificative între sistemele educaționale din diferite țări. Italia, alături de Marea Britanie și Argentina, prezintă o prezență mai mare a absolvenților de studii de licență comparativ cu cei de master. Acest fapt se explică prin echivalarea unor diplome „anterioare” de patru ani, cu diplome de trei ani, nu de cinci ani.
În ciuda acestui fapt, învățământul superior predomină în elita globală. Italia este una dintre țările cu o pondere redusă de absolvenți universitari comparativ cu alte state UE, fiind totodată, printre țările cu cea mai mare reprezentare a elitelor fără licență (12%) și o prezență minimă de doctori (7%).
Concluzii
Studiul ilustrează varietatea proceselor de formare a elitei economice în diferite țări. Norvegia, deși prezintă un plafon de sticlă redus în ceea ce privește egalitatea de șanse pentru femei, este o țară cu o pondere scăzută a străinilor și o prezență minimă a doctorilor în elită. China, prin comparație, are o elită economică mai tânără, dar, totodată, și una puternic dominată de bărbați și autohtoni.














