Primă hartă globală a rețelelor micorize arbusculare dezvăluie distribuția și densitatea acestor structuri subterane
O cercetare recentă a realizat pentru prima dată o hartă mondială a distribuției și densității rețelelor fungice micorizale arbusculare, cunoscute și sub denumirea de rețele de hife. Aceste structuri joacă un rol esențial în ecosisteme, fiind implicate în procese de schimb de nutrienți între sol și plante.
Importanța și rolul rețelelor micorizale
Rețelele de hife, firele mici ale ciupercilor micorizale, formează conexiuni bidirecționale între sol și rădăcinile plantelor. Ele facilitează transferul de azot, fosfor și carbon, contribuind la sănătatea plantelor și la ciclul global al carbonului. Estimările indică faptul că aceste rețele absorb în fiecare an aproximativ 4,3 miliarde de tone de echivalent de dioxid de carbon, echivalentul a circa 11% din emisiile globale de gaze cu efect de seră din 2021.
Metodologia cercetării
Pentru realizarea hărții, cercetătorii au analizat 16.669 probe de sol provenind din 322 de studii, acoperind toate continentele și nouă biomi. Datele au fost procesate cu ajutorul inteligenței artificiale, care a utilizat informații despre climă, chimia solului și vegetație pentru a estima distribuția hifelor pe fiecare kilometru pătrat de sol vegetal.
Rezultate și distribuție
Densitatea medie a hifelor în solurile vegetale a fost estimată la 4,4 metri pe centimetru cub. Dacă firele de micelii ar fi dispuse în linie dreaptă, acestea s-ar întinde pe aproape 110 cvadrilioane de kilometri, o distanță aproape de un miliard de ori mai mare decât distanța Pământului față de Soare. Pajiștile sălbatice au prezentat cea mai mare densitate, cu 6,6 metri pe centimetru cub, în timp ce terenurile agricole cultivate au avut densități mai mici, în medie, cu circa 50%.
Impactul practicilor agricole și al activităților umane
Practici agricole, inclusiv utilizarea fungicidelor și fertilizanților cu fosfor și azot, par să reducă densitatea rețelelor fungice. Solurile din zonele cultivate au densități de micelii cu aproximativ jumătate față de cele din pajiști naturale sau în zonele cu vegetație sălbatică.
Implicații pentru conservare și schimbări climatice
Specialiști subliniază că această hartă reprezintă o bază pentru strategii mai eficiente de conservare, restaurare a biodiversității și management agricol. În plus, cunoașterea distribuției acestor rețele ar putea ajuta la înțelegerea rolului lor în atenuarea efectelor schimbărilor climatice și în reziliența ecosistemelor.
Limitări și direcții pentru cercetări viitoare
Unele regiuni, precum pădurile tropicale și deșerturile, necesită încă studii suplimentare pentru a reduce incertitudinea datelor. Autorii studiului au anunțat că în următorii cinci ani, harta va fi actualizată pentru a oferi o imagine mai clară asupra distribuției acestor ciuperci.
Reacții și perspective
Experți în domeniu consideră această cercetare „revoluționară” și o etapă importantă pentru înțelegerea funcției rețelelor subterane. Potențialele cercetări viitoare includ studierea rezistenței la secetă, toleranța la boli și comportamentul dinamic al miceliilor în contextul schimbărilor climatice.
Concluzii
Această hartă globală a rețelelor micorizale arbusculare reprezintă un pas esențial în vizibilizarea unor componente invizibile ale biosferei, cu impact major asupra sănătății ecosistemelor și a ciclului global al carbonului.