România înregistrează o scădere a ratei sărăciei și a riscului de excluziune socială în 2025, însă anumite categorii socio-demografice continuă să fie vulnerabile, conform datelor INS.
Rata sărăciei și impactul transferurilor sociale
În 2025, rata sărăciei relative a fost de 18,1%, în ușoară scădere față de anul precedent. Valoarea pragului de sărăcie a fost de 24.435 lei pe an, pe persoană. Transferurile sociale, inclusiv pensiile, au contribuit la reducerea acestei rate, evitând ca aproape 44,2% dintre persoane să se afle sub pragul de sărăcie relativă.
Pentru persoanele vârstnice de 65 de ani și peste, această situație a fost semnificativ mai gravă, 87,9% fiind în risc de sărăcie sau excluziune socială, fapt ce demonstrează rolul transferurilor sociale în menținerea lor în limite sociale decente.
Deprivare materială și socială
Numărul persoanelor afectate de deprivare materială și socială severă a fost de 3.160.000 în 2025, în scădere cu 0,4 puncte procentuale față de anul anterior. Femeile reprezintă 55,9% din această categorie. Incidența deprivării este mai ridicată la persoanele de până la 18 ani și cele de peste 65 de ani, cu 21,1%, respectiv 19,2%.
Activitatea economică influențează riscul de deprivare. În 2025, 785.000 persoane în vârstă de până la 65 de ani au trăit în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii, în creștere cu 1,3 puncte procentuale față de anul anterior. Femeile din această categorie sunt mai afectate, cu o proporție de 6,7%, comparativ cu 4,6% în cazul bărbaților.
Risc de sărăcie și excluziune socială
Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a fost de 27,4% în 2025, afectând 5,2 milioane de persoane, în scădere cu 0,5 puncte procentuale față de 2024. Femeile prezintă un risc mai mare, cu un procent de 29,1%, față de 25,6% în rândul bărbaților.
Categoriile cele mai vulnerabile includ tinerii între 18 și 24 de ani (34,2%) și copiii până la 17 ani (32,4%). Rata de risc la persoanele în vârstă de peste 65 de ani a fost de 28%. Persoanele ocupate au un risc de 16%, comparativ cu 36,5% pentru persoanele neocupate din aceeași grupă de vârstă.
Structura gospodăriilor și diferențele regionale
Riscul de sărăcie este mai mare în gospodăriile formate din doi adulți cu trei sau mai mulți copii dependenți (50,2%) și în cele monoparentale (45,7%). În gospodăriile fără minori sau tineri de 18-24 ani dependenți, incidența este de 33,0% în rândul persoanelor singure și de 20,0% în cele cu trei sau mai mulți adulți.
Datorită diferențelor regionale, cea mai mare rată a riscului de sărăcie este în regiunea Sud-Est, cu 38,0%, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 36,0%. Cel mai scăzut nivel se înregistrează în regiunea București-Ilfov, cu 13,6%.
Persistența riscului și diferențele pe gen
De persoane într-o stare de deprivare materială și socială severă se află 1.501.000, reprezentând 55,9% din total, iar în risc de sărăcie sau excluziune socială se află 3.468.000 de persoane. Un segment semnificativ trăiește în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii, numărul fiind de 785.000.
Din total, 1215 mii de persoane se află în risc de sărăcie și sunt și deprivate sever. Alți 184 mii sunt în risc de sărăcie și trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii. Aproximativ 403 mii de persoane se confruntă simultan cu toate aceste probleme.
Această situație arată continuitate în zonele de vulnerabilitate, iar riscul de sărăcie și excludere socială continuă să afecteze diferit categoriile vulnerabile, în special femeile, persoanele în vârstă și tinerii.