Iranul și Statele Unite continuă să indice divergențe privind viitorul strâmtorii Ormuz, deținută strategic și revendicată de ambele părți, deși există o convenție internațională care reglementează navigația în această zonă, iar Oman joacă un rol important în negocieri.
Contextul juridic și disputele existente
Convenția Națiunilor Unite privind Dreptul Mării (UNCLOS), adoptată în 1982, garantează un drept de tranzit în strâmtorile internaționale precum Ormuz, dar nu a fost semnată de Iran.
Iranul revendică suveranitate asupra strâmtorii, iar această situație condusese la închiderea temporară a navigației în timpul războiului.
Inițiative de gestionare și pozițiile recente ale Omanului
Oman a organizat o reuniune a Comitetului comun pentru Ormuz la Muscat pentru a discuta gestionarea viitoare a zonei.
După vizita oficialilor iranieni din iunie, Oman și Iran au anunțat că susțin impunerea unei taxe pentru administrarea strâmtorii, dar ulterior Oman a indicat că nu se prevede o taxă de trecere, propunând un „coridor maritim temporar” în colaborare cu ONU.
Reacțiile și avertismentele Iranului
Iranul nu a acceptat această inițiativă, argumentând că singura rută autorizată în zona sa este pe culoarul care se întinde de-a lungul coastei sale.
Șeful diplomației iraniene, Abbas Araghchi, a avertizat că orice încercare de a utiliza alte rute ar putea amplifica tensiunile în regiune, în contextul reluării ostilităților cu SUA în Golf.
Aspecte legale și acordurile existente
Protocolul de acord dintre Iran și Washington prevede că Iranul va colabora cu Oman pentru definirea administrării viitoare a serviciilor maritime în strâmtoare, în conformitate cu dreptul internațional și drepturile suverane ale statelor riverane.
Dispute continue cu privire la statutul legal al navigației și la eventuale taxe de redevență pentru controlul asupra zonei.