Soarele va ajunge să moară în aproximativ 5 miliarde de ani, urmând să se extindă și să înghită planetele din jur, posibil inclusiv Pământul. În același timp, cercetătorii au descoperit o exoplanetă care a supraviețuit acestui proces, deschizând o nouă perspectivă asupra evoluției sistemelor stelare și planetare. Această planetă, denumită WD 1856 b, se află la 81 de ani-lumină de Pământ, în constelația Dragonul.
Descoperirea și caracteristicile exoplanetei WD 1856 b
WD 1856 b are o masă de aproximativ opt ori mai mare decât cea a lui Jupiter, fiind o planetă gazoasă din afara sistemului solar. Temperatura sa atmosferică atinge aproximativ 127 de grade Celsius, ceea ce este considerat surprinzător de ridicat pentru o planetă aflată în apropierea unei pitice albe. Aceasta orbitează foarte aproape de pitica albă rămasă în urma unei stele similare Soarelui, la o distanță de 50 de ori mai mică decât cea dintre Pământ și Soare. Un cercetător a menționat că planeta completează o orbită în doar 1,4 zile.
WD 1856 b se află într-un sistem triplu de stele, alături de două pitice roșii fiecare având în jur de 30% din masa Soarelui. Poziția sa foarte aproape de pitica albă determină studiile să analizeze modul în care a ajuns în această poziție extrem de apropiată.
Ipoteze despre originea planetei WD 1856 b
Cercetătorii au formulat două ipoteze principale despre modul în care această planetă a ajuns pe orbita sa actuală. Prima susține că WD 1856 b a fost în mare parte înghițită de steaua sa în timpul fazei de gigantă roșie, reușind însă să supraviețuiască în afara nucleului, care ulterior a devenit o pitică albă. A doua ipoteză afirmă că planetă s-a aflat inițial mai departe, evitând înghițirea, apoi a fost atrasă spre orbită de influențele gravitaționale ale celor două pitice roșii din sistem.
Descoperirea inițială a acestei planete a fost făcută în 2020, și a constituit prima dovadă concludentă că planetele pot supraviețui moartea stelei de tip similar Soarelui. Noul studiu completează înțelegerea despre compoziția și istoria acestei planete.
Compoziție și caracteristici ale sistemului
Analyzing cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb, cercetătorii au descoperit că WD 1856 b constă în principal din hidrogen și heliu, asemenea lui Jupiter. Însă, conține o cantitate neobișnuit de mare de metan. Temperatura ridicată a atmosferei se explică prin interacțiunea cu forțele gravitaționale intense exercitate de pitica albă, pe măsură ce s-a apropiat de aceasta în timp.
Deși stelele mari domină sistemele planetare, această planetă este de aproximativ 500 de ori mai mare decât pitica albă, care are dimensiunea aproape de cea a Pământului, dar fiind mult mai masivă. Până acum, astronomii considerau că piticele albe sunt mult mai mici, dar extrem de compacte, și că forma inițială a sistemului a fost influențată de evoluția stelei inițiale, de la format dintr-o stea cu până la două ori masa Soarelui, care s-a stins acum circa 5 miliarde de ani.
Viitorul sistemului solar și soarta Pământului
Se estimează că, atunci când Soarele devine gigantă roșie, va avea o dimensiune de circa 200 de ori față de actual, înghițind Mercur și Venus. Restul planetelor din sistemul nostru, aflate dincolo de orbita Pământului, vor fi prea îndepărtate pentru a fi afectate de această transformare, continuând să orbiteze în jurul unei pitice albe rămase după soarta Soarelui.
Potrivit unui specialist, în timpul procesului de transformare în pitică albă, Soarele va pierde aproape jumătate din masa sa. Astfel, planetele supraviețuitoare s-ar putea îndepărta gradual, eventual ajungând la o distanță orbitală de aproximativ două ori mai mare decât cea actuală.
Despre soarta Pământului, cercetătorii spun că nu pot da o predicție precisă privind poziția sa viitoare, dar adaugă că, din cauza duratei mari până la această etapă, va avea timp suficient să se adapteze alterării cruciale a sistemului solar.
