România se confruntă cu o creștere a vulnerabilităților cibernetice, în contextul unui peisaj de securitate european tot mai complex. Deși focusul publicului este adesea pe riscuri militare și infrastructură tradițională, atacurile informatice și operațiunile de manipulare digitală devin componente esențiale ale războiului hibrid, afectând stabilitatea și încrederea în instituții.
Amenințări cibernetice din partea Rusiei și Chinei
Rusia este asociată cu atacuri care combină spionaj, sabotaj digital și influențare a opiniei publice, caracterizate prin operațiuni ascunse, menite să rămână nedetectate cât mai mult timp. Rețeaua Turla, legată de FSB, a vizat inclusiv țări europene, inclusiv România, fiind implicată în campanii centrate pe copiere de documente și comunicații sensibile.
Grupările chineze sunt frecvent relate la campanii de spionaj care urmăresc accesul la documente, tehnologii și infrastructuri strategice, desfășurate pe perioade lungi de timp. În ambele cazuri, obiectivul este influențarea contextului geopolitical și economico-politic al statelor vizate.
Recent, România a solicitat sancțiuni europene împotriva rețelei NoName057(16), acuzată de atacuri DDoS asupra unor instituții oficiale din țară. Este pentru prima dată când Bucureștiul a apelat direct la mecanismele europene de sancționare în domeniul securității cibernetice.
Diferențe în capacitatea de apărare și vulnerabilitate națională
Percepția generală este că marele risc nu vine doar din intensitatea amenințărilor, ci și din diferențele de capacitate de apărare digitale între state. Statele cu resurse mari investesc în centre de operațiuni și echipe specializate, în timp ce altele, inclusiv România, trebuie să apere sisteme informatice vechi, fără bugete suficiente pentru modernizare.
Analiza arată că România, conform unei publicații de specialitate, se situează printre țările expuse vulnerabilităților, nu pentru lipsa personalului calificat, ci din cauza diferențelor între expertiză și infrastructura veche sau insuficient modernizată. Aceasta poate face țara tentantă pentru atacatori, care pot exploata aceste slăbiciuni.
Rusia nu doar atacă infrastructura, ci și încrederea publicului
Rusia folosește metode de influențare online, combinând spionaj, blocaje de servicii și campanii de manipulare a opiniei publice. Operațiunile nu se limitează la sabotaj, ci urmăresc și crearea unei senzații de instabilitate și nesiguranță.
Un exemplu este rețeaua Turla,atoare serviciului rus FSB, implicată în campanii de infiltrare discretă, cu obiectivul de a copia informații sensibile fără să fie descoperită. În același timp, atacurile de tip DDoS, precum cele asupra unor instituții din România, evidențiază și încercările de a paraliza serviciile esențiale.
Pentru prima dată, România a solicitat sancțiuni europene împotriva rețelei pro-ruse NoName057(16), acuzată de atacuri cibernetice ce au vizat instituții din țară.
Manipulare online și influența în procesul electoral
În timpul campaniei prezidențiale, au fost identificate rețele de conturi false, videoclipuri manipulate și fluxuri artificiale de comentarii destinate să influențeze percepția publicului.
Documentările arată că mii de conturi false au fost utilizate pentru amplificarea unor mesaje politice și crearea unei impresii de popularitate, menite să susțină anumite opinii sau candidați. Scopul nu a fost neapărat convincing-ul direct al alegătorului, ci inducerea unei percepții de opinie dominantă, credibilă doar prin amploarea distribuției.
Postările și mesajele distribuite masiv pot părea autentice, chiar dacă sunt generate artificial, influențând astfel algoritmii platformelor și percepția generală despre susținerea unui anumit punct de vedere politic.
Este evident că războiul cibernetic și manipularea digitală reprezintă factori de destabilizare tot mai frecvent pe scena europeană și națională.
