Etichetarea remasterizată digital este omniprezentă, de la albume aniversare la compilații online. Dar, dincolo de promisiunea unei calități audio superioare, ce implică, concret, remasterizarea unei înregistrări muzicale?
Pentru a înțelege remasterizarea, trebuie să pornim de la masterizare. Aceasta este procesul de creare a copiei principale a unui album, sursa de producere a tuturor versiunilor ulterioare.
Ce este, de fapt, remasterizarea?
În cazul vinilurilor, masterul este o placă metalică folosită la presarea discurilor; pentru casete, este o bandă magnetică; iar pentru lansările digitale, un fișier audio de înaltă rezoluție.
În primele decenii ale industriei muzicale, masterizarea era o sarcină simplă, pentru personalul junior. Însă, în anii ’70, unii ingineri au început să intervină creativ, ajustând anumite frecvențe pentru a îmbunătăți claritatea și impactul sonor.
Spre deosebire de convingere populară, mărirea volumului nu înseamnă automat o calitate mai bună. Un volum sau bass excesiv poate strica înregistrarea, mai ales în cazul vinilurilor, unde sunetul este reprezentat fizic printr-o spirală.
De asemenea, o cantitate prea mare de energie în șanțurile discului poate cauza sărituri ale acului. Prin urmare, inginerii trebuiau să găsească echilibrul perfect între fidelitate, intensitate și limitările suportului audio.
Remasterizarea: Adaptare la noi formate sau alterare a autenticității?
Remasterizarea presupune re-masterizarea unei înregistrări existente, pentru a o adapta la un nou format sau a-i îmbunătăți calitatea.
Primele remasterizări au apărut în anii ’80 și ’90, odată cu popularizarea CD-urilor. Convertirea din analog în digital, pentru discurile digitale, a fost, tehnic, o formă de remasterizare.
Inițial, multe dintre aceste conversii erau transferuri simple, copii digitale ale masterului original, fără modificări majore.
Dar, în scurt timp, inginerii au început să profite de capacitățile CD-urilor pentru a obține claritate și volum mai bune. Rezultatul a fost, uneori, spectaculos; alteori, controversat.
Un exemplu celebru este remasterizarea din 1997 a albumului Raw Power al trupei The Stooges. Versiunea originală era considerată insuficient mixată, iar fanii au așteptat cu nerăbdare o variantă mai clară.
Totuși, aceste modificări au divizat publicul: unii au considerat că sunetul a fost modernizat excesiv, afectând autenticitatea, pe când alții au susținut că modificările au fost suficiente.
Inginerii recunosc că este imposibil să satisfaci pe toată lumea. Fiecare remasterizare riscă să fie privită ca o nouă interpretare a operei originale, iar percepțiile variază de la intervenții excesive la îmbunătățiri insuficiente.