Un fost specialist în comunicare a recunoscut implicarea în campanii de imagine pentru regimuri autoritare și evenimente controversate, afirmând că a contribuit la promovarea liderilor precum cei ai regimurilor Gaddafi și Assad. În prezent, el susține că a regretat unele acțiuni și că a scris memoriile intitulate „All the Worst Humans”.
Cariera și activitatea lui Phil Elwood
Phil Elwood a avut o activitate în domeniul relațiilor publice pentru regimuri autoritare, precum cele ale lui Muammar Gaddafi și Bashar al-Assad. El a lucrat pentru a limiza impactul evenimentelor negative și pentru a construi imaginea familiilor liderilor corupți.
Elwood a fost implicat în lansarea portretelor favorabile ale soției lui Bashar al-Assad, prezentată ca o figură modernă, înainte ca regimul să înceapă să reprime protestele din Siria. În acest context, el a recunoscut că a fost parte a unei industrii care a răspândit propagandă pentru a ascunde adevărul despre regim.
Cazul fiului lui Gaddafi în Las Vegas
În septembrie 2009, Phil Elwood a fost în Las Vegas împreună cu Mutassim Gaddafi, fiul fostului dictator libian. Misiunea lui a fost să nu atragă atenția mass-media asupra vizitei.
Mutassim Gaddafi a consumat alcool, a jucat la jocuri de noroc și a provocat tensiuni în stațiunea hotelieră. Acesta a pierdut la ruletă și a țipat, fapt care a generat probleme. Elwood a fost nevoit să intervină pentru a gestiona situația și a proteja clientul, plasându-l într-un apartament unde a descoperit o servietă de piele de șarpe plină cu bani și un pistol.
Deși a primit sfaturi de la un prieten să părăsească locul, Elwood a ales să continue și să asigure discreția, evitând expunerea publică a asocierei cu Gaddafi.
Implicarea în influențarea proceselor decizionale internaționale
Elwood a avut un rol în promovarea candidaturii Qatarului pentru Cupa Mondială din 2022, în condițiile în care competitivitatea cu SUA a fost acerbă.
El a creat o organizație de fațadă numită Coaliția Copiilor Sănătoși, care a promovat o rezoluție în Congresul american solicitând finanțarea adecvată a educației fizice pentru copii, pentru a penaliza eventualele candidaturi pentru evenimente sportive majore. După această inițiativă, FIFA a acordat Qatarului organizarea turneului mondial, deși Elwood nu pretinde că a manipulat votul, ci că a contribuit la crearea unei narațiuni negative împotriva votului pentru SUA.
Promovare și influență în presa internațională
Unul dintre cele mai notabile succese ale lui Elwood a fost în 2011, când a colaborat cu Vogue pentru a publica un portret favorabil al Asmei al-Assad, intitulat „Trandafirul deșertului”.
Fotografia o prezenta pe soția dictatorului sirian ca fiind tânără, elegantă și modernă, într-o tentativă de a proiecta o imagine pozitivă asupra familiei conducătoare, înainte ca represiunea brutală să escaladeze în război.
Această campanie de imagine a fost ulterior criticată pentru modul în care a prezentat un regim responsabil de crimă împotriva propriului popor.
Investigarea și destrămarea carierei
În 2018, FBI-ul a deschis o anchetă asupra activităților lui Elwood, investigându-l în legătură cu firma israeliană Psy-Group, ca parte a anchetei referitoare la interferența Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016.
După această investigație, cariera lui în Washington s-a deteriorat, iar el a fost numit „monstru” de către un reporter.
Reflecții și proiecte actuale
La 47 de ani, Elwood spune că s-a schimbat și că a scris memoriile „All the Worst Humans”. În acestea, el afirmă că și-a stabilit trei reguli: să nu lucreze pentru dictatori, să nu acționeze împotriva democrației și să nu încalce legea.
El susține că ajută acum, printre alții, familia lui Austin Tice, jurnalistul american dispărut în Siria în 2012, considerat victim al aceluiași regim Assad pentru care a lucrat anterior.
Elwood regretă acțiunile anterioare, însă afirmă că, dacă ar putea, s-ar reîntoarce și ar face aceleași alegeri, deși conștientizează influența și consecințele acestora.
De decenii, el a fost plătit să construiască narațiuni și să distragă atenția de la adevăratul adevăr despre unele regimuri extremiste. Acum, el încearcă să-și spună propria poveste, considerând că această experiență l-a dus pe un drum dificil, dar necesar.
