Un pasionat de artă rupestră a adaptat o tehnică de procesare a imaginilor utilizată de NASA pentru a scoate în evidență picturile vechi aproape șterse, fiind folosită acum în arheologie pentru descoperiri neașteptate pe pereții monumentelor antice din întreaga lume.
Originea tehnicii și utilizarea sa în spațiu
„Decorrelation stretch” este o metodă de amplificare a diferențelor de culoare dintr-o imagine. Ea a fost dezvoltată pentru cercetarea suprafeței lui Marte, pentru a evidenția variații subtile în imaginile trimise de sateliți și roveri. Această tehnică permite distingerea mai clară a diferențelor cromatice, chiar și acolo unde acestea sunt aproape imperceptibile pentru ochiul uman.
Aplicarea în arheologie, prin adaptarea lui Harman
Jon Harman, cu experiență în procesarea imaginilor medicale și deținător al unui doctorat în matematică, a descoperit în 2005 o lucrare despre algoritm, care l-a inspirat. El a adaptat această metodă pentru a recupera detalii din picturile rupestre vechi, aproape invizibile în fotografiile standard.
După dezvoltarea plugin-ului Dstretch pentru programul open-source ImageJ, Harman a creat și versiuni pentru dispozitive mobile, pentru utilizarea facilă pe Android și iOS. Algoritmul nu dublează simplu contrastul, ci extinde și transformă distribuția culorilor, relevând diferențe minuscule între pigmenți.
Primul test și descoperirea revelatoare
Testul principal a fost realizat pe imagini din peștera San Borjitas, din Baja California. Aplicația Dstretch a evidențiat o figură galbenă, aproape invizibilă în fotografia originală. Acest fapt a confirmat potențialul metodei pentru cercetarea artei rupestre, fiind primul pas către utilizări mai vaste.
Extinderea utilizării în arheologie și descoperiri remarcabile
După succesul inițial, tehnica a fost adoptată de arheologi internaționali pentru a descoperi detalii pe pereți și suprafețe, fără a provoca deteriorări fizice. La Angkor Wat, între 2010 și 2012, un arheolog din Singapore, Noel Hidalgo Tan, a descoperit peste 200 de picturi ascunse, unele extrem de estompate.
Un exemplu semnificativ îl reprezintă o pictură dintr-o încăpere de la templu, unde Dstretch a relevat un ansamblu muzical tradițional cambodgian, pinpeat, necunoscut anterior.
Tehnica a fost folosită și pentru identificarea anumitor clădiri antice sub nivelul solului în mai multe regiuni. În plus, a fost aplicată pentru examinarea tatuajelor de pe mumii și pentru clarificarea vestigiilor arheologice din Egipt, Canada și Grecia.
De ce funcționează eficient pe imagini vechi și deteriorate
Pigmenții din picturile rupestre se pot degrada, acoperiți de depuneri sau de nuanțe apropiate de culoarea stâncii, ceea ce face ca aceste detalii să fie aproape imposibil de observat cu ochiul liber. Imaginile digitale, însă, păstrează diferențe subtile ale culorii, pe care Dstretch le amplifică prin redistribuirea informației cromatice.
Algoritmul lucrează exclusiv cu datele captate de cameră, fără a inventa elemente, dar transformând modul în care aceste diferențe sunt percepute vizual. Astfel, zonele uniforme devin vizibile și permit arheologilor interpretarea corectă a picturilor.
De ce este importantă această tehnologie în contextul patrimoniului
Inițial folosit pentru imagini din spațiu, această tehnologie a fost adaptată pentru a ajuta la descoperirea și conservarea artei rupestre și a vestigiilor arheologice. Ea s-a dovedit utilă în multiple medii, de la picturi aproape șterse din peșteri la clădiri și structuri antice acoperite de depuneri sau în stare de degradare.
Aplicabilitatea tehnicii nu se limitează la artefactele de pe Pământ, ci a fost folosită și pentru a clarifica imagini din situri arheologice din diferite regiuni ale lumii, contribuind la înțelegerea mai aprofundată a patrimoniului cultural mondial.
Un cercetător pasionat de artă și istorie, folosind o tehnică creată pentru cercetarea spațiului, a relevat astfel fațete noi ale unor vestigii istorice și arheologice, ilustrând versatilitatea și potențialul său în explorarea trecutului.
